Săptămîna aceasta a avut loc un eveniment despre care mulţi nu au ştiut, mulţi nu au vrut să ştie, alţii au ştiut, dar l-au ignorat. Pentru cei care sînt preocupaţi de evoluţia ţării noastre, de destinul ei în lume, de ceea ce va fi cu viaţa copiilor şi nepoţilor noştri, cînd noi vom fi la ceruri, eu cred că a fost un moment crucial.
Săptămîna aceasta a avut loc un eveniment despre care mulţi nu au ştiut, mulţi nu au vrut să ştie, alţii au ştiut, dar l-au ignorat. Pentru cei care sînt preocupaţi de evoluţia ţării noastre, de destinul ei în lume, de ceea ce va fi cu viaţa copiilor şi nepoţilor noştri, cînd noi vom fi la ceruri, eu cred că a fost un moment crucial.
Pentru prima dată s-a reînviat tradiţia interbelică de a se
acorda un premiu privat al Academiei Române – forul prestigiului naţional din
punct de vedere al ştiinţei, cercetării, culturii. Acest premiu, în valoare de
3 miliarde de lei vechi, a fost acordat de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea
României. Cîţi oameni de afaceri se ocupă în ziua de azi de recompensarea
valorilor şi cîţi aruncă banii la cazinouri şi pe poşetele domnişoarelor, ştiţi bine răspunsul.
E chestie de prioritate şi de asumare, pînă la urmă...
Nominalizaţi la titlu au fost rapsodul Tudor Gheorghe, antrenorul de handbal Gheorghe Tadici, interpretul popular Grigore Leşe, inventatorul Iustin Capră, Gabriela Ficz – cercetător român în domeniul epigeneticii, coordonatorul SMURD –, doctorul Raed Arafat, Klaus Johannis, primarul Sibiului, şi tînăra campioană europeană şi mondială la şah Daria Vişănescu.
Lansarea Premiului Fundaţiei Dan Voiculescu pentru
Dezvoltarea României a fost făcută în urmă cu un an. S-au adunat peste 120 de
propuneri, din care s-au stabilit 74 de candidaţi eligibili şi, dintre aceştia, o comisie
numită de prezidiul Academiei Române i-a selectat pe cei opt finalişti.
Conform regulamentului, oricare român putea propune pe cineva valoros, care a schimbat, prin performanţa sa în domeniu, imaginea României în bine.
Biografia şi performanţele în inventică ale cîştigătorului –
Iustin Capră – sînt cele mai puternice argumente. La 75 de ani are brevetate 72
de prototipuri de autoturisme cu consum infim (0,4 litri la suta de kilometri,
cu viteza medie de 70 km/h), şapte aparate de zbor neconvenţionale, pe care
le-a testat personal, şi 15 motoare neconvenţionale.
Cel mai spectaculos dintre acestea este automobilul fără caroserie, cu efect pelicular. E vorba de un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi propulsie. Cabina invizibilă se creează dintr-un jet de aer evacuat prin faţă şi aspirat în spate, care îi “îmbracă” pe ocupanţii autovehiculului.
Automobilul nu are nici roţi, pentru că funcţionează pe principiul pernei magnetice. Din păcate, nu există decît prototipul, pentru că inventatorul n-a avut bani să-l ducă mai departe.
După momentul înmînării diplomei, trofeului şi plicului care
conţinea ordinul de plată din partea Fundaţiei Dan Voiculescu pentru
Dezvoltarea României, Iustin Capră a declarat că banii vor fi folosiţi pentru
cercetare. A mai ţinut să precizeze că, înaintea lui Poincaré şi a lui
Einstein, Mihai Eminescu a fost cel care a descoperit formula premergătoare
Teoriei Relativităţii şi că poate dovedi asta oricui.
Iustin Capră n-a vrut niciodată să-şi părăsească ţara. L-au chemat la ei canadienii, americanii, germanii şi
italienii, dar el a refuzat. “Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic.”
Ascultîndu-l pe inventatorul Iustin Capră şi analizînd
rezultatul acestui concurs lansat de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea
României, cu sprijinul Academiei Române, nu putem să nu ne întrebăm dacă acest
moment nu va rămîne unul singular, unul care se va repeta doar anual, pentru că
aşa a promis fundaţia, iar la nivel general, naţional, nu vom trage nici un învăţămînt,
nu-l vom lua ca model, nu-l vom perpetua, nu vom realiza că existenţa noastră
viitoare depinde de modul cum ştim să-i preţuim pe oamenii geniali, talentaţi,
valoroşi, care au un har deosebit şi care se ridică deasupra noastră, a
celorlalţi muritori de rînd. Aş fi fericită să mă înşel. Dar intuiţia...