A căzut ca un brad, de Ziua Ziaristului

E greu să scriu despre Florin Condurățeanu folosind verbul la timpul trecut. Luni la prânz își trimitea editorialul zilnic pentru a fi paginat. Vestea rea a căzut ca un trăsnet. Adi Ursu, de care mă despărțisem doar de câteva ore de la festivitățile care marcau Ziua Ziaristului, mi-a telefonat spunându-mi că-i „e rău lui Țuțu”. La scurt timp, ce era „rău” a devenit ireparabil. Colegul meu de breaslă, de a cărui prietenie eram mândru să o declar ca un certificat de calitate morală și profesională, mă pupa pe suflet din înaltul cerului. A căzut ca un brad. În gândurile lui secrete cred că așa și-a dorit: să „rezolve” Marea Trecere fără să-i încurce pe cei apropiați, să nu fie o agonie lungă, greu de suferit. Cu umor negru și o mare putere de înțelegere a efemerului din pagina de cotidian, îmi spunea că va deveni și el o „știre”, dar dorea să amâne cât poate momentul de „Breaking News”.

Plecarea spre mulții prieteni care deveniseră amintirile povestite cu nestemate de metafore, scoase dintr-un uriaș volum de memorii, era tratată în termeni jurnalistici - „să mă prindă după ce termin ediția”. Destinul a făcut ca Florin să devină „știre” chiar de Ziua Ziaristului, după ce ediția Jurnalului plecase spre tipografie. Așa citim ziarul de marți cu editorialul lui Florin Condurățeanu fără chenarul negru. Cu o premoniție distilată de Dumnezeu și trimisă prin senzorii misterului spre sufletul care percepea suferința oamenilor absorbind-o prin scris, ultimul lui articol care nu e postum privește moartea ca un joc absurd. Titlul este o condensare a sorții care lovește de multe ori nemeritat - „Sinucigașa beată a fost salvată, campionul – nu”. Citiți-l și veți înțelege de ce Florin Condurățeanu era atât de iubit. O mare și adâncă privire spre sufletul omului, o înțelegere superioară a fiecărei ființe umane pe care o „prindea” în formulări nepereche, cu jocuri de artificii care făceau sărbătoare și din ziua obișnuită, dădeau sens cuvintelor care luminau fraza de ziar.

Inginer petrolist cu solidă carieră de proiectant de rafinării, Florin și-a părăsit postul din institut pentru a porni de pe prima treaptă, de reporter, într-o nouă meserie pentru care simțea că are vocație. Nu și-a trădat destinul, nu și-a domolit crezul până în ultima clipă a vieții. Presa românească pierde acum încă unul din reperele ei de patriotism, parcă tot mai puține.

Dan Constantin, senior editor Jurnalul