Scopul oricarei formatiuni politice este detinerea puterii. PDL-ul nostru adauga un corolar: "si scopul scuza mijloacele'. Nu ca adevarul asta nu ar fi fost intors pe toate partile de catre absolut toate partidele care s-au perindat pe la Victoria, cu trimis special (sau fara) la Cotroceni. Dar parca niciunul nu s-a semetit atat de tare, din prima zi de Opozitie, ca cel care a folosit drept trambulina politica pentru alde Traian Igas, Elena Udrea, Roberta Anastase, EEEBAAA, si cu voia dumneavoastra, NU ultimul pe lista, Emil Boc, now featuring Mihai Razvan Ungureanu.
Ceea ce face PDL de cand ungurenii nu au fost suficient de multi si de puternici pentru a-i pune liderului proptele in Parlament este o incredibila demonstratie de forta a tupeului! Dom’le, n-au avut rabdare nici sa-si traga sufletul. S-au napustit, naglabie, asupra redutelor Puterii. Nauceala rezultatului de la alegerile locale, dupa cum, iata, bine se vede astazi, nu a scazut cu nimic pohta ce-o pohtesc pedelistii. Apetitul lor pentru cascaval este acelasi, nestavilit. Esecul din 10 iunie, extrem de drastic, radicalizarea furibunda a electoratului, care a transformat un vot referitor la habitat intr-unul eminamente politic, ar fi fost in masura sa puna pe ganduri orice partid care se gandeste serios la propria soarta si la cea a natiunii pe care vrea sa o conduca. Ei bine, nu si PDL-ul care a expediat capitolul alegerilor locale la "si altele', proasta comunicare, efectele masurilor de austeritate, na, poftim electoratule!, si-a dat demisia tot BPN-ul, nu mai e Boc, nu mai e nici Udrea, gata hai sa stergem cu buretele tot ce-a fost si s-o luam de la capat cu Vasile Blaga, Cezar Preda si Gheorghe Flutur. Si cu Traian Basescu daca se poate, daca mai e loc, daca nu, nu-i problema, il aruncam noi, cu mana noastra, din mers. Cam asta este mesajul cu care PDL bruscheaza din nou cetatenii romani cu drept de vot.
N-am niciun chef sa ma dau de-a berbeleacu’ pe teze de doctorat ori pe speculatii referitoare la ce-l poate duce mintea pe unu’ sau pe altu’. Cu atat mai putin simt nevoia sa ma holbez, de aproape si cu lupa, la ceea ce orice om cu bun simt si cu valentele metafizice inca neexpirate vede de la mare distanta ca este un destin dramatic, frant prea devreme. Acest razboi politic primitiv, in care floreta este inlocuita cu bata, in care flegma tine loc de talent oratoric, din care a disparut orice urma de cavalerism, imi provoaca o nemarginita sila. Singurul lucru care reuseste sa-mi mentina curiozitatea treaza, ba chiar sa-mi starneasca fascinatia, e pedeleu, nene! Ma uit cu ochii holbati cat cepele cum se agita fara niciun fel de complexe, cu un consum de resurse – de toate felurile – nebunesc, sa fie iarasi ce a fost. ("Si mai mult decat atat'.) Adica, daca ar fi ca maine sa ocupe iarasi Palatul Victoria n-ar avea nicio jena. Fantastic! Extraordinar!!! Pana acum toate partidele care au pierdut alegerile au avut o perioada de penitenta, au lasat-o mai moale cu electoratul si cu lozincile. Nu e cazul "fostilor' care au pornit-o, imediat, la un nou razboi, pe care-l vor, se pare, mai crancen decat cel pe care l-au pierdut. Pe bune, seamana cu niste soldati cu mintile ratacite. (Poate tocmai de aia, periculosi.)