Esenţa corespondenţei sale cu Dorin Marian e simplă: Doamna ambasador il roagă să intervină pe lăngă premier să scoată de pe listă blocurile din Eminescu.
Dincolo de amănuntele mai mult decăt picante din relaţia doamnei ambasador cu diferiţi bărbaţi, corespondenţa Manuelei Vulpe, pusă pe site şi reprodusă parţial in presă, dezvăluie felul aparte, dămboviţean, să-i spunem, in care inalţii funcţionari din Romănia postdecembristă inţeleg aplicarea Legii. Manuela Vulpe nu e un diplomat oarecare, unul dintre acele personaje aparţinănd vieţii civile şi trimise nitam-nisam intr-un post de ambasador, de cele mai multe ori răsplătit pentru cotizarea, in scris sau in cont, la campania electorală a unui ştab recent. CV-ul ne-o evidenţiază ca fiind in MAE incă din 1991.
Incepută la Direcţia Protocol, cariera fostei inginere la Combinatul Petrochimic Midia Năvodari a cunoscut o ascensiune spectaculoasă in ultimii 17 ani: director adjunct Direcţia Europa de Vest (1998), director Direcţia Europa de Vest (1999), ambasador al Romăniei in Australia (1999-2004), director Direcţia de Comunicare şi Diplomaţie Publică din MAE (octombrie 2004-mai 2005), director adjunct Direcţia Asia Pacific şi America Latină (mai 2005-octombrie 2006), ambasador al Romăniei in Mexic, Nicaragua şi El Salvador.
Prin Decretul nr. 551 din 1 decembrie 2000, a fost decorată de Emil Constantinescu, impreună cu Teodor Baconschi, in Ordinul Naţional Serviciul Credincios in grad de Cavaler. Din căte se vede, Manuela Vulpe avea toate temeiurile să se revolte citind in Romănia liberă că ar fi PSD-istă: "Ce ironie a soartei: tocmai eu să fiu acuzată de PSD-ism. Şi nu se intămplă asta pentru prima oară".
Manuela Vulpe nu e PSD-istă. E CDR-istă şi, mai nou, liberală. Nu intămplător ii scrie lui Dorin Marian:
"Imi vine să urlu găndindu-mă căte speranţe mi-am pus in guvernarea «liberală»".
In paranteză fie spus, articolul din Romănia liberă prin care Manuela Vulpe e făcută PSD-istă (se pune decorarea pe seama lui Ion Iliescu) e o nouă dovadă de căt de imbecilă poate fi tendenţiozitatea in presă. Romănia liberă a fost şi a rămas un ziar isteric anti-PSD. Şi cum stă bine unui jurnal care şi-a făcut o cauză din a injura un partid, toate personajele negative din materialele ziarului sunt inscrise automat in PSD. Doamnei ambasador ii vine să urle pentru că guvernarea liberală ii "inşeală" speranţele. In ce sens? A constatat că guvernarea liberală nu face nimic pentru promovarea unei politici externe vii, active şi mai ales demne? A constatat că guvernarea liberală nu administrează bine ţara? Nu.
Manuela Vulpe işi vede inşelate speranţele de guvernarea liberală pentru că aceasta s-a apucat să pună capăt, in fine, abuzurilor cu locuinţele de serviciu. In acest sens, Guvernul Tăriceanu a emis Ordonanţa numărul 28 din 31 ianuarie 2007, prin care se reglementează situaţia imobilelor deţinute de RAPPS. Unele vor fi văndute, potrivit Ordonanţei de Urgenţă, prin licitaţie, altele vor rămăne la RAPPS ca locuinţe de serviciu, urmănd ca toţi cei care le ocupă ilegal să fie evacuaţi.
Manuela Vulpe are o astfel de locuinţă, primită in 2003, deşi ambasadorii n-au dreptul la locuinţe de serviciu. De cum află că s-a dat o Ordonanţă de urgenţă vizănd şi locuinţa sa, Manuela Vulpe se pune in mişcare. Un ambasador normal (admiţănd că s-ar fi pricopsit şi el cu ditamai apartamentul in buricul tărgului) s-ar fi resemnat. S-ar fi mulţumit, cel mult, să trimită e-mail-uri colegilor sau amicilor din ţară pentru a-l ţine la curent cu mersul Ordonanţei. Şi, intre timp, s-ar fi rugat la Dumnezeu să-l scape de nenorocirea asta.
Doamna ambasador din Mexic nu e insă un diplomat oarecare. E o persoană apropiată, chiar prea apropiată, cu şefii de la Bucureşti. Drept pentru care se apucă să trimită e-mail-uri menite a-i rezolva problema. De la Bucureşti, diferiţi şefi mai mari sau mai mici nu-i răspund, foarte bine a procedat guvernul nostru! sau măcar asta-i viaţa! Ei o asigură că, deşi Ordonanţa de Urgenţă nr. 28 prevede vănzarea locuinţelor prin licitaţie, să stea liniştită, pentru că parlamentul o va respinge sau va introduce un amendament prin care se dă drept de preemţiune chiriaşilor.
Cei de la Bucureşti ştiau ei ce ştiau. Parlamentul, intr-adevăr, modifica Ordonanţa de urgenţă. După ce e respinsă la Senat (şedinţa din 26 aprilie 2007), Camera Deputaţilor o votează cu un amendament prin care chiriaşii au drept de preemţiune (şedinţa din 5 iunie 2007). Numai că Traian Băsescu, primind-o spre promulgare, o retrimite Parlamentului in 19 iulie 2007, cerănd rămănerea exclusiv la licitaţie.
Gestul cu căntec al Parlamentului nu ii e de nici un ajutor Manuelei Vulpe. In Mexic, ea află că, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a Ordonanţei, Guvernul va adopta o Hotărăre pentru organizarea RAPPS prin care cele trei blocuri din Eminescu vor rămăne ca destinaţie exclusiv demnitarilor in funcţie.
In virtutea acestei decizii, Manuela Vulpe ar rămăne fără locuinţă.
Esenţa corespondenţei sale cu Dorin Marian e simplă: Doamna ambasador il roagă să intervină pe lăngă premier să scoată de pe listă blocurile din Eminescu.
Esenţa intrebării noastre e simplă:
Dacă Hotărărea de guvern a fost adoptată (au trecut deja şase luni!), au fost scoase de pe listă blocurile din Eminescu?