A trecut si Sfantu’ Ion

Nu avem decat o sansa: parasirea iluziei ca se poate trai din exceptii. Solutia e limpede: cu inflatie joasa, cu concurenta la sange si cu o batalie apriga pentru a fabrica si a vinde... pe bani. Asa e in toata lumea.

Au trecut Sarbatorile de iarna. Toate. De la Sfantu’ Nicolae pana la Sfantu’ Ion, s-a muncit putin in Romania. Azi, luni, 9 ianuarie, e prima zi de munca din noul an.
Necazul e ca va fi un an greu. Iar numarul problemelor de rezolvat e mare. Si in loc sa scada, creste. In plus, e dificil de facut o ierarhizare. Toate sunt prioritati.
Totusi, acum, in zorii anului 2006, e cazul sa fie facuta ceva ordine in agenda. Din noianul de probleme se desprind doua. Urgente ale urgentelor.
Urgenta intai: inflatia. Se pare ca nu mai avem de ales. Ori 2006 va fi un an cu inflatie apropiata de valorile vecinilor, ori mai pierdem un tren. I se va spune adio, asadar, oricarei sperante ca intreprinderile neviabile isi vor mai gasi salvarea de la fa-liment prin... inflatie. Asa cum de fapt au reusit, de 16 ani incoace, sa scape de faliment fara sa-si rezolve problemele productivitatii si ale calitatii produselor.
Nu avem decat o sansa: parasirea iluziei ca se poate trai din exceptii. Solutia e limpede: cu inflatie joasa, cu concurenta la sange si cu o batalie apriga pentru a fabrica si a vinde... pe bani. Asa e in toata lumea.
A doua urgenta: performanta economica. In 2000 am iesit din epoca descresterii. Atunci a si inceput urcusul: nu doar al productiei industriale, ci si al economiei. Romania a obtinut un produs, Intern brut (PIB) cu plus in anul 2000, dupa trei ani unul dupa altul, inclusiv 1999, marcati cu semnul minus. Acum se anunta inca un an de crestere economica. Al saselea.

Toate bune, numai ca... nu-i de ajuns. Romaniei nu-i trebuie, acum, un PIB cu plus si atat. Ii trebuie un PIB care sa exprime plusuri cantitative bazate pe o noua calitate.
Miza pe o alta ecuatie economica, in care venitul sa fie legat de competitia muncii, ar fi solutia optima. Economia are nevoie de un nou avant. Ca sa obtinem profit la nivelul resurselor consumate. Cu alte cuvinte, inainte de a ne zbate sa atragem noi resurse, inclusiv financiare, sa folosim mai bine ceea ce deja avem. Sa obtinem mai mult profit din cheltuielile pe care le angajam in activitati productive. Numai asa vom avea mai multi bani pentru investitii si pentru consum.
Fara restructurare s-ar metine mai departe indiferenta fata de competitivitate: o boala nepermis de mult lungita. Plus "incapatanarea" de-a continua sa se puna accent - inculsiv in productia de export - pe cantitate.

Fara inflatie joasa si fara performante, cele doua urgente ale agendei 2006, nici un fel de alchimie nu ne salveaza. Iar elixirul cresterii economice, atat de mult visat de politicieni, nu ne va oferi si elixirul bunastarii.