Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La intrebarea "De ce ai facut lucrul asta (nu intrebam aici daca-i ceva bun sau rau)? De ce te-ai comportat asa?", oamenii raspund: "Asa am simtit!". Altii spun: "Asa era logic, normal, corect!". Primii raspund emotional si aceia spun "Asa am simtit", iar altii raspund situatiilor de viata exclusiv rational, de aceea ei spun ca "era normal sau logic".
Intrebarea ar fi: putem noi avea incredere absoluta in ceea ce simtim in toate situatiile vietii? Apoi, putem noi avea incredere absoluta in toate rationamentele pe care le facem? O evaluare simpla, facuta chiar dintr-o privire asupra diferitelor stari de lucruri prezente in vietile noastre, ne descopera un adevar uluitor; uneori ne inseala si simtirea, si ratiunea. Inselaciunea ne apare sub forma consecintelor distructive pe care le culegem, ca pe niste plante otravitoare, dupa ce am luat drept verdict propria simtire sau numai racoroasa logica si ratiune. Cele mai multe dintre actele pline de suferinta pentru sine si pentru cei din jur, cele mai multe crime, agresiuni, violuri, cele mai oribile si mai urate fapte umane au avut la radacini exprimarea imediata a "unei simtiri" sau racoroasa socoteala a ratiunii, care si-a premeditat faptele.
Inselaciunea este descoperita la fel de usor ca o pala de vant, caci semnul distinct al inselaciunii de sine este suferinta mai apasatoare, mai violenta, mai pronuntata ce urmeaza unei alegeri emotionale sau strict rationale. Cand decizia si alegerea de a reactiona la o situatie sau la o provocare de viata este corecta, in adevar, sentimentele si ratiunea actioneaza in aceeasi directie, iar consecintele devin constructive, uneori frumoase si alteori spectaculoase. O alegere corecta a modului nostru de a reactiona la o provocare de viata nu inseamna ca vom aparea in fata lumii calare pe un cap alb, in chip de eroi ai existentei, nici ca lumea ni se va aseza la picioare si ne va face indelungate urale.
Uneori, a reactiona adecvat, fara toxicitate, corect si constructiv, inseamna a ne opri de la emotia care ne impinge imperios catre implinirea unei dorinte si apoi a pune la treaba ratiunea, care ne poate arata daca actiunea emotionala sau implinirea acelei dorinte ne va duce catre un deznodamant binecuvantat. Asta nu ne face eroi, dar ne poate salva de la distrugere sau de la autodistrugere. Un barbat gelos, care simte ca si-ar lovi sotia, cu titlu de pedeapsa, simte imperios ca vrea s-o loveasca si face acest lucru de cate ori isi neaga ratiunea, dar si sentimentele. Daca el si-ar pune ratiunea la treaba, ratiunea i-ar spune: "De fapt, iti doresti sa ai o sotie fidela. Daca ea nu-i fidela, pumnul tau n-o poate face fidela, in schimb ai putea produce leziuni distructive in corpul ei, ai putea chiar s-o omori, iar asta te duce la puscarie, viata ta va deveni un calvar, iar calvarul acesta se poate frange prin simplul fapt ca un divort ar putea fi actiunea cu cele mai mici pierderi in planul vietii".
Cand facem tot ce simtim, facem din simtire un zeu, iar simtirea provine, mai ales in tendintele urate, distructive sau autodistructive, tot din mintea noastra din trecut. Cand facem doar ce-i rational, dar fara strop de inima, efectele pot fi la fel de negative. A simti si apoi a pune ratiunea la treaba, a actiona doar atunci cand ratiunea si inima gasesc solutii nondistructive sau autodistructive inseamna a fi mai constienti si a participa la viata cu mintea si cu inima. Asta inseamna ca putem avea un mai bun control al emotiilor negative, precum si rationamente sanatoase...
