Actualitatea lui Tristan Tzara

Se schimba zilele acestea ministrul Culturii.

Beneficiaza oare cultura romaneasca din aceste schimbari?

Nu cumva din avangarda a culturii europene din secolul al XX-lea devenim o anexa a acesteia in secolul al XXI-lea?

Intrebarile acestea mi le-am pus rememorand, in aceasta vara, destinul european al lui Tristan Tzara.

Cimitirul Montparnasse este un loc select nu numai prin amplasament, ci, mai ales, prin calitatea celor care si-au incheiat acolo ultimul drum. E plin de glorii de moment, asezate la vedere, pe aleile principale. Dar hartile turistice ale locului te invita sa vezi mai ales mormintele mai modeste ale unor glorii care au rezistat in timp si spun ceva cu adevarat celor de astazi. Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), nascut la 16 aprilie 1896, la Moinesti, langa Bacau, cel care a fondat la Zürich, in Cafeneaua Voltaire, in 1917, dadaismul - miscare literara ce a marcat avangarda artistica europeana - , este una dintre aceste glorii.

Mormantul lui Tzara este marcat doar printr-o mica dala de piatra cenusie pe care scrie, lapidar: "Tristan Tzara, poet, 1896-1963".

Locul sau de veci se afla pe Aleea Raffet - dupa numele unui cunoscut artist francez care a calatorit si in Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea, desenand oameni si obiceiuri intr-un drum mai lung catre indepartata Siberie.

Chiar daca au de unde alege, hartile turistice fac o selectie aspra, mai aspra decat academiile, pentru ca circuitul propus trebuie sa atraga si europeni, si japonezi, si oameni din cele doua Americi. Tzara e in compania lui Baudelaire, Sartre, Marguerite Duras, Sainte Beuve sau Georges Sand. Ca sa fim drepti, pe aceleasi harti se afla si mormintele altor doi compatrioti de geniu, Brancusi si Ionescu. Mie mi-a atras atentia numele lui Tzara pentru ca biografia lui e mai misterioasa si mai austera. Opera lui circula in spatii mai speciale. De fapt, cred ca motivul pentru care a patruns in aceasta selectie sui generis este asocierea cu ideea de curaj, de contestare, de inovatie. Tzara e unul dintre marii nebuni ai secolului al XX-lea. Principala lui creatie e un anume tip de atitudine care a facut numerosi prozeliti. In buna masura, Occidentul si-a importat marile scoli moderniste de la oameni care veneau dinspre marginile continentului.

M-am intalnit cu Tzara si pe strazile obisnuite ale Parisului, unde in Montmartre pe zidul unei superbe case din Avenue Junot, la numarul 15, am descoperit - la indicatia unui anticar prieten - o placa pe care scrie: "Aceasta casa a fost construita in 1926 de arhitectul austriac Adolf Loos pentru poetul Tristan Tzara". In afara cartilor de poezie sau a manifestelor avangardei europene la care a fost coautor, as mentiona un volum bibliofil de exceptie pe care Tzara l-a publicat dupa razboi, la cunoscuta editura pariziana "Adrian Maeght", impreuna cu Matisse si continand desene superbe ale acestuia.

L-am regasit si in Brazilia, unde oamenii de cultura il mentioneaza imediat, atunci cand afla ca esti roman. In Brazilia, el este, de altfel, considerat fondatorul unei miscari de renastere culturala, alternativa pentru "colonialismul cultural" nord-american.

Nu suntem deci cunoscuti in lume numai prin Dracula, Ceausescu, copiii strazii sau cateva nume de sportivi. Circuland de colo-colo, poti auzi multe nume de artisti si creatori romani respectati. Multi dintre ei sunt mai putin stiuti acasa decat aiurea. In general, este vorba de oameni care au simtit ca au ceva de spus si au facut-o, cu mult curaj, cu sacrificiu, cu nebunia care inconjoara adeseori, ca un halou, talentul.

Exista cetateni ai lumii care s-au nascut in Romania. Noi credem ca suntem in mare masura un popor arhaic, mai conservator, mai incremenit. Tratatele de istorie a artei sau a literaturii ne asociaza insa cu un cu totul alt set de valori: avangarda interbelica, sculptura abstracta, teatrul absurdului, regia moderna de teatru. Nici unul dintre acesti creatori nu este un renegat al spatiului spiritual de acasa, chiar daca multi dintre ei au plecat din Romania din disperari diverse. Miorita si Cantareata cheala sunt doua fete ale aceleiasi medalii. Ar trebui sa analizam mai bine metalul din care e facuta aceasta medalie, pentru ca numai asa vom ajunge sa ne cunoastem mai temeinic. Scandalurile de moment de pe malurile Dambovitei iti pot retine atentia o seara. Cei care le provoaca si le intretin n-au insa nici o sansa sa obtina, candva, un loc pe o harta turistica de genul celei pomenite mai sus.

Ma intorc la ideea cu care am inceput. Noi, romanii, am trait "cultural", mai multe decenii, din avangarda secolului al XX-lea. Suntem, oare, acum, capabili sa contribuim si la avangarda artistica a secolului al XXI-lea? Pentru un raspuns afirmativ ar fi nevoie nu doar de talent sau de geniu, ci si de o strategie culturala.