Aderarea la UE: De ce vor creste preturile

Nu ar fi putut exista o demonstratie mai convingatoare ca aderarea la Uniunea Europeana implica si serioase costuri economice si sociale, aducand, printre altele, masive cresteri de preturi, decat inversarea fluxurilor de cumparaturi la granita romano-ungara.

De unde pana la intrarea efectiva a Ungariei in Uniunea Europeana, romanii erau cei care isi faceau cumparaturi in tara vecina, pentru ca produsele, indeosebi alimentare, erau mai ieftine, ajutate fiind de competitivitatea mai ridicata, de gradul de procesare mai inalt, dar, in cazul produselor agroalimentare, si de subventiile relativ substantiale acordate de statul ungar, fluxul s-a inversat aproape deodata, cand Ungaria, devenind membru deplin al Uniunii Europene, a trebuit sa adopte reglementarile si regulile din cadrul acesteia.

Motivele pentru care preturile, indeosebi la produsele agroalimentare, mai ales procesate industrial, cresc sunt mai multe, obiective si puternice. Primul motiv este ca adoptarea regulilor europene ale concurentei loiale inseamna practic ca nu se mai poate livra energia sub costuri, fie ca este vorba de gaze naturale, electricitate sau caldura. Mai mult, asimilarea si a normelor europene privind ajutorul de stat exclude, dintr-o data sau treptat, subventiile directe (transparente) sau indirecte (ascunse) acordate pentru sustinerea tarifelor la energie. Astfel, aceste tarife trebuie sa creasca si, ca atare, si restul preturilor care includ toate energie.

Al doilea motiv este ca industriile, indiferent care ar fi acelea, trebuie sa respecte normele de mediu. Problema inca existenta doar pe hartie in Romania in momentul de fata! Industriile, indiferent care sunt acestea, trebuie sa nu polueze aerul, apa, pamanturile, fiind necesar in acest scop sa introduca instalatii care sa evite noxele, sa epureze apele si sa nu degradeze solul. Daca nu au asemenea instalatii, nu pot capata autorizatii de functionare. In schimb, introducerea acestor instalatii costa foarte mult si respectivele costuri suplimentare nu pot fi recuperate decat prin preturi mai ridicate.

Al treilea motiv este ca orice fel de activitate de productie sau co-mercializare nu se va mai putea desfasura decat in conditii fito-sanitare si sanitar-veterinare stricte, care sa protejeze sanatatea consumatorului. Altfel, nu se pot primi, de asemenea, autorizatii de functionare. Respectarea stricta, intr-un fel draconica, a normelor europene fito-sanitare si sanitar-veterinare inseamna costuri de productie mult peste cele din prezent si deci cresteri de preturi.

In sfarsit, activitatea pe o piata extrem de reglementata si exigenta precum cea din Uniunea Europeana va mari in general costurile de operare, prin necesitatea conformizarii la multimea de norme si standarde de calitate si administrative, ceea ce va duce in sus preturile. Sa nu uitam, in cazul produselor agroalimentare, impactul subventiilor diferentiate. Agricultorii din tarile nou admise vor primi si ei subventii in conformitate cu politica agricola comunitara, dar, pentru inceput, in proportie de numai o patrime fata de cele prevazute (de care beneficiaza fermierii din tarile de ani in sir membre ale Uniunii Europene). Deci produsele agroalimentare din tarile nou admise vor fi mult mai slab ajutate, subventiile primite neputand compensa ori macar tempera explozia preturilor la produsele lor.