Adevăruri neclasificate

Ce gânduri ar putea avea un militar român aflat într-un teatru de operaţii, după ce a urmărit întâlnirea anuală a şefului statului cu cei adunaţi la bilanţul Ministerului Apărării Naţionale? Întrebarea are tâlcul ei. Pentru că o serie de răspunsuri dorite, la interogaţii justificate, au fost din nou amânate...

Anumite emoţii pluteau în aer. Fostul ministru, aflat în prezidiu din partea comisiei parlamentare de resort, răsfoia cu interes documentarul pus la dispoziţie de organizatori, dornic să ştie cum va fi evaluată perioada mandatului său, atât de succesor, cât mai ales de cel care conduce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Distinsul invitat probabil nu mai ştia că unui om plecat dintr-o funcţie i se uită faptele bune şi i se pun în cârcă, fără nici un discernământ, toate frustrările unor subordonaţi - profesionale şi umane. Noul ministru - preocupat probabil de exactitatea afirmaţiilor pe care urma să le facă - a pornit pe gânduri într-o direcţie greşită, tocmai spre microfonul de unde vorbise purtătorul său de cuvânt. Noroc că acesta, un ofiţer tânăr, cu o experienţă notabilă la un comandament de peste Ocean, i-a indicat elegant tribuna de unde urma să îşi ţină discursul.

Sobrietatea şi reţinerea vizibilă a asistenţei din aula ministerului nu au scăpat celor din prezidiu. Până la urmă, comunitatea celor aflaţi în sală era reprezentativă pentru personalul Armatei. Care se situează aproape constant, în  sondajele de opinie succesive, pe locul doi al popularităţii instituţiilor fundamentale în statul român.

Diminuarea bugetului apărării, neonorarea promisiunii făcute aliaţilor de menţinere a cheltuielilor necesare Armatei la un anumit procentaj din PIB nu mai sunt de mult o noutate pentru profesioniştii militari. Decidenţii politici de ieri, ca şi cei de azi, se pare că au alte griji decât respectarea unui angajament asumat public, pe plan internaţional.

Dacă sumele alocate sunt tot mai mici, rămâne de văzut din ce... pământ şi iarbă verde vor găsi bani comandanţii îndemnaţi să organizeze aplicaţii şi exerciţii de antrenament. Asta pentru că fără alocări bugetare corespunzătoare, doar cu... sudoare pe câmpul de instrucţie şi muniţia din depozitele încă nevăduvite intenţionat de lăzi cu armament, totul nu va fi decât o propagandă ieftină. Una care va amplifica lehamitea militarilor dornici să îşi desfăşoare meseria în condiţii decente. Nu este exclus ca telespectatorii mai puţin avizaţi să fi avut falsa impresie că participanţii la bilanţ au fost flataţi de recunoaşterea, la nivel prezidenţial, a calităţilor lor umane deosebite. Apreciere care nu are desigur nici o altă conotaţie în acest an electoral...

Numai că viaţa bate filmul! Şi o serie de măsuri recente au rămas fără explicaţii publice credibile. Astfel, marea mută, aşa disciplinată cum este, are propria părere despre adevăratele cauze ale schimbării din funcţii ale unor  lideri militari pe cât de importanţi, pe atât de apreciaţi, de-a lungul mandatului lor, de omologii occidentali, inclusiv cei de peste Ocean. Astfel, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, precum şi cei care au comandat Forţele Aeriene, respectiv Forţele Terestre, erau cunoscuţi ca oameni care au avut curajul să aibă şi puncte de vedere diferite în chestiuni vitale, nu au plecat capul în faţa empirismului sau a nervozităţii unor parteneri autohtoni de dialog profesional, chiar dacă astfel le-au creat disconforturi - pentru care au şi plătit, cu funcţia. Pretextele enunţate pentru liniştirea opiniei publice nu le crede nici santinela de la cel mai îndepărtat depozit  de armament.

Cei trei generali umiliţi au avut opţiuni diferite. Primul a decis să rămână în Armată, asumându-şi soarta până la capăt, cu toate vicisitudinile ei. Al doilea a trecut cu demnitate în rezervă, delimitându-se astfel de un mod pripit de a judeca semenii. Al treilea a acceptat mediul universităţii - de unde a şi luat startul în ascensiunea sa profesională.

Istoria acestui TSUNAMI în Armata României se va rescrie, în curând, într-un mod obiectiv. Şi fără perdele de fum în faţa realităţii nemachiate.