Adio "bine" cu de-a sila!

Dacă Băsescu ar fi luptat, din prima zi, pentru locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite – care se pot obţine prin investiţii eficiente – jur că aş fi scris despre el mai duios decât Traian Ungureanu.

Analiştii economici se dădeau zilele trecute de ceasul morţii să explice cât de rău va face economiei naţionale, bunei sale funcţionări, suspendarea preşedintelui ţării, Traian Băsescu. S-au organizat chiar şi conferinţe şi talk-show-uri pe această temă. Invitaţii gesticulau şi transpirau de mila bietei noastre ţărişoare, bietei noastre economii.

Să mă scuzaţi, dar pe mine mă umfla râsul, auzind atâtea lucruri fără legătură cu viaţa adevărată a românilor. Vorbe, vorbe goale, teorii, născocite în birouri luxoase, dotate cu aparatură ultramodernă şi aer condiţionat, telefoane cu nume de maşină şi maşini la scară, cu nume de elicopter.

Într-un cuvânt, cei dintr-o cu totul altă lume – lumea finanţelor înalte şi a business-ului profitabil prin toţi porii – îşi dădeau cu presupusul despre micii şi amărâţii acţionari, pensionari, studenţi, mici afacerişti care trag o lună ca să-şi poată plăti curentul electric şi leafa. România politicienilor a fost zilele acestea în fierbere. Mai să dea în clocot. S-a cutremurat 8 grade, după cum spunea Mircea Geoană. Cel care a demascat sforăriile de la SRI, pentru intimidarea judecătorilor Curţii Constituţionale, care aveau de dat un verdict important, în legătură cu suspendarea preşedintelui.

Acelaşi Mircea Geoană nu a suflat însă nici o vorbă despre faptul că acei judecători au ajuns la Curte trimişi de PSD, cu tot cu păcatele tinereţii lor. Probabil şi Geoană e sătul să tot dea explicaţii pentru ce-au făcut Iliescu şi Năstase.

Când Traian Băsescu a încercat să-l ia peste picior pe liderul PC, Dan Voiculescu, la consultările de la Palatul Cotroceni, care aveau ca scop liniştirea uraganului politic, nu adâncirea crizei, preşedintele PC a fost singurul lider politic care i-a cerut demisia lui Traian Băsescu. Ceilalţi au făcut apel la sentimentele sale de om, bărbat, român şi şef de stat, pentru a înceta cu grenadele amplasate pe la Palatul Victoria şi cel al Parlamentului fără motiv şi scuză.

Acum, însuşi preşedintele fură ideea din zbor şi anunţă că nu acceptă suspendarea şi că preferă statutul de preşedinte-demisionar. Pentru România analiştilor cu aer condiţionat în maşină, acasă şi la birou, toate aceste frământări au semnificaţii, înţelesuri, mesaje. Pentru România oamenilor care trăiesc din altceva decât politică, presă şi polito-analiză... nu este nici o diferenţă între azi şi ieri, între Băsescu şi Văcăroiu, între stânga şi dreapta (din păcate).

Am condus pe cineva ieri-dimineaţă la Aeroportul "Henri Coandă", în ziua Z a lui Traian Băsescu, şi vă jur că nimeni nu tremura de frică, de frig sau altceva. Nu părea să-i pese nimănui ce se va întâmpla în Parlament, nu făcea nimeni miting şi nu-l plângea nimeni pe Băsescu. Erau curse de Milano şi Torino – acolo unde românii sunt acriţi de munc㠖, femeile şi copiii îşi pupau bărbaţii şi taţii care se întorceau la muncă. Poate peste vreo şase luni or să se mai vadă două-trei zile. Poate că nu. Asta este adevărata dramă a României. Adevărata dramă a economiei româneşti. Că nu a fost în stare să ofere o viaţă decentă românilor între propriile hotare.

Dacă Băsescu ar fi luptat, din prima zi, pentru locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite – care se pot obţine prin investiţii eficiente – jur că aş fi scris despre el mai duios decât Traian Ungureanu.

Dar să pierzi doi ani cu termopanele lui Năstase şi cu fantoma lui Patriciu este criminal de populist, cu efecte dramatice exact în cea mai sfântă promisiune electorală: să trăiţi bine! Adio bine cu de-a sila!