Adulţii imaturi

Sistemul de invatamant public trebuie sa fie sprijinit de toata societatea – financiar, dar mai ales spritual si moral. Daca ne este indiferent ce se intampla in scoala publica – de la gradinita pana la facultate – desi o sustinem din banii nostri, atunci ne batem joc de noi si de viitorul societatii.

Scoala nu este numai in loc in care copiii trebuie sa stea paziti cand noi avem alte treburi. Scoala nu este o fabrica de absolventi si diplome de carton. Si, mai ales, scoala nu trebuie sa fie deloc o fabrica de conservat si reprodus sabloane si prejudecati.

Scoala nu este deloc numai responsabilitatea politicienilor. Ci, mai cu seama, a noastra, a parintilor, care suntem si contribuabili si politicieni si dascali si (fosti) elevi.

Vina este in primul rand a noastra, a adultilor, a celor numiti deseori, pe nedrept, maturi. Foarte multi adulti habar nu au ce cauta in viata lor, dovedind o imaturitate toxica.

Sa nu ne inchipuim nici o clipa ca este vina copiilor nostri ca nu invata si au un comportament de neinteles si scandalos. Pentru ca ei sunt pri­mii care sufera de degringolada si lipsa de repere a societatii. Pentru care numai noi suntem responsabili, noi adultii imaturi – parinti si dascali si politicieni, 'facatorii de societate'. Incepand cu botezul obligatoriu si absurd de la 1 an – cand noi exercitam asupra copiilor o manipulare foarte grava, in loc sa-i lasam sa invete si sa-si aleaga singuri la maturitate credinta, ateismul sau agnosticismul – si continuand cu gradinita si toate etapele scolii, pur si simplu ii fortam, ca in Patul lui Procust, sa intre in niste sabloane demult depasite azi, in 2011, care-i malformeaza grav. Ii castram emotional si afectiv, pentru a deveni viitoarele armate de biomecanoizi corporatisti care sa 'produca-consume-produca' spre fericirea sistemului bancar si financiar mondial.

Scoala o sa devina un element fundamental al unui viitor social bun atunci cand: profesorii o sa-si tina elevii in clasa prin har, carisma, libertate de gandire, deschidere, cunostinte, pedagogie, autoritate si competenta, nu prin note (la purtare), teze, extemporale, aroganta, pedepse si sanctiuni; cand o sa inselegem cu adevarat cum si cine sunt copiii de azi si ca diferenta de emancipare intre generatii este de cel pusin 4 ani, inclusiv biolo­gic!; cand in scoala se vor preda si inteligenta emotionala, gandirea divergenta, sexualitatea, creativitatea si, mai ales, inteligenta trairii; cand noi adultii-dascali n-o sa-i mai sanctionam pe copiii-elevi pentru ca nu se pliaza pe ipocrizia si mediocritatea unui sistem sustinut si mentinut de noi; cand noi parintii-dascali o sa intelegem ca lumea de azi este altfel si ca ei, copiii, locuiesc 'in casa zilei de maine', cum scria Khalil Gibran; cand noi adultii-dascali o sa ne schimbam mentalitatile si o sa aratam ca intr-adevar ne pasa si o sa intelegem ca nu putem cumpara stima si admiratia copiilor nostri cu aceiasi bani care au adus nefericirea crizei financiare.

Nu va mai faceti iluzii: cu mentalitatea de azi a societatii romanesti elevii pur si simplu nu mai pot fi tinuti la ore si nici nu mai pot fi convinsi sa invete ceva in care nu cred. Pentru ca nu ceea ce ne-a lipsit noua cand eram de varsta lor ii va face pe ei fericiti maine.