Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ROMÅNIA CA O TELENOVELÅ
O comisie a Sfântului Sinod s-a deplasat la Mănăstirea Dintr-un fag
pentru a ancheta un caz extrem de complicat. Pe masa Patriarhului a
ajuns o Notă de la SRI prin care Preafericitului i se aduce la
cunoştinţă că moaştele Sfintei Filofteia, expuse la mănăstire, au
lipsuri în gestiune. Lipsesc: nasul şi tălpile.
ROMÅNIA CA O TELENOVELÅ
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea
ANCHETÃ. O comisie a Sfântului Sinod s-a deplasat la Mănăstirea Dintr-un fag pentru a ancheta un caz extrem de complicat. Pe masa Patriarhului a ajuns o Notă de la SRI prin care Preafericitului i se aduce la cunoştinţă că moaştele Sfintei Filofteia, expuse la mănăstire, au lipsuri în gestiune. Lipsesc: nasul şi tălpile.
Somat pe căile specifice Bisericii, stareţul a răspuns că nasul a fost rupt cu gura de un pelerin. Profitând de neatenţia călugărilor special însărcinaţi cu supravegherea (unii, la vedere, alţii sub acoperirea de pelerini), respectivul se aplecase, făcuse hap! şi luase în gură bucata de nas, după care o tulise. Ce să facă un pelerin cu nasul Sfintei Filofteia?, se întrebase retoric Patriarhul în faţa consilierilor. Unii ridicaseră din umeri. Alţii răspunseseră că era o născocire de-a stareţului. Aceştia dibuiseră că Patriarhul nu credea în varianta stareţului şi voiseră să se pună bine cu Preafericitul. Unul, mai curajos, îl informă însă că nasul face o avere pe piaţa neagră a moaştelor din România şi din Europa.
Nu demult, o ureche a Sfântului Andrei fusese descoperită la o mănăstire de la Muntele Athos. Organele de control greceşti trecură însă cu vederea faptul că stareţul mănăstirii nu putuse dovedi cu nici un act dreptul asupra urechii, şi nici n-avea cum, deoarece urechea fusese sustrasă de la o mănăstire din România. Cât despre tălpi, stareţul de la Mănăstirea Dintr-un fag susţinea că se pierduseră în triajul de la Mărăşeşti, unde moaştele stătuseră vreo săptămână, la întoarcerea de la Bucureşti, unde fuseseră expuse la o mare expoziţiei. Cei de la Triaj nu găsiseră foaia de transport şi, în consecinţă, până sosise de la mănăstire o copie, moaştele Sfintei Filofteia zăcuseră în magazie, între un butoi cu murături şi o ladă cu gâşte moarte de sete.
ŞI-A PICTAT CAMERA. După ce l-a lăsat nevasta, Costel Vaşcău din Boboneţii de Câmp şi-a pictat cele două camere de la bloc în care locuieşte ca simplu chiriaş cu scene din Noul şi Vechiul Testament. O cameră pentru prima parte a Bibliei, cealaltă, pentru partea a doua. Ar mai fi pictat şi vieţile Sfinţilor Mucenici, dar n-a mai avut la dispoziţie decât cămara. În cămară – gospodăreşte orânduită cu rafturi de lemn, acoperită cu hârtii – ţine însă borcanele de murături şi cârnaţii afumaţi.
VREME NESIGURÅ. Deşi suntem în mai, peste Marele Oraş s-a abătut un frig subţire, care face să te înfofoleşti la ieşirea din casă. Chiar lângă uşa batantă a magazinului, vinde fire de pătrunjel, de pe o bucată de pătură roasă, o matroană cu părul căzut în laţe. A luat locul unei bătrâne stafidite, cu un nas vânăt ieşind din faţa strânsă într-o basma neagră, de Baba-Cloanţa din cărţile de poveşti tipărite pe sub mână. De la deschidere până seara tîrziu, bătrânica şedea acolo, la intrarea în minimarket, fără să spună nimic, folosindu-şi din plin însă privirile deznădăjduite. Câţiva metri mai încolo de vânzătoarea ad-hoc de pătrunjel, un tip îţi oferă pe tăcute, doar prin întinderea mâinii, şerveţele la preţ redus, ciordite dintr-un mare magazin. Trec pe lângă el cu gesturi largi, de inşi ce se simt în largul lor pe stradă, componenţii unei patrule a Poliţiei Comunitare. Ofertantul de şerveţele nu are parte nici măcar de o privire. După ce patrula se depărtează, tipul te întreabă în şoaptă, profitând de faptul că ai comis prostia să te opreşti şi să vezi dacă merită să cumperi: nu vreţi o fetiţă? Pe trotuarul care duce spre Marele Bulevard, un ieşind al zidului a fost transformat în raft. Pe cantul cu pricina spânzură, fără a fi fost condamnate în prealabil, sutiene albe şi negre. Le vinde la preţ redus o ţigancă de un optimism debordant. Fetişcane sănătoase, cu obrajii îmbujoraţi de aerul câmpului lucrat, se opresc în dreptul ei. Ar cumpăra un sutien, dar se întreabă unde şi cum l-ar putea proba.
NASUL LUI DECEBAL. De 10 ani Culai Teleacă lucrează la nasul lui Decebal din profilul săpat în stâncă la ieşirea râului din munţi. Din câte spune el, se plăteşte bine, deşi mult mai bine câştigă cei care lucrează la sprâncenele marelui bărbat al neamului, o treabă extrem de migăloasă, supravegheată de un mare istoric, autor a numeroase cărţi despre Dacia preromană.
SECVENŢÅ. Şirul de maşini se întinde până hăt-departe, dincolo de Intersecţie. Se zvoneşte că acolo, în faţă, s-a răsturnat un TIR cu iepuri. Mulţi au oprit şi au coborât din maşini. Să-l ajute pe şofer să-i prindă!
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea
ANCHETÃ. O comisie a Sfântului Sinod s-a deplasat la Mănăstirea Dintr-un fag pentru a ancheta un caz extrem de complicat. Pe masa Patriarhului a ajuns o Notă de la SRI prin care Preafericitului i se aduce la cunoştinţă că moaştele Sfintei Filofteia, expuse la mănăstire, au lipsuri în gestiune. Lipsesc: nasul şi tălpile.
Somat pe căile specifice Bisericii, stareţul a răspuns că nasul a fost rupt cu gura de un pelerin. Profitând de neatenţia călugărilor special însărcinaţi cu supravegherea (unii, la vedere, alţii sub acoperirea de pelerini), respectivul se aplecase, făcuse hap! şi luase în gură bucata de nas, după care o tulise. Ce să facă un pelerin cu nasul Sfintei Filofteia?, se întrebase retoric Patriarhul în faţa consilierilor. Unii ridicaseră din umeri. Alţii răspunseseră că era o născocire de-a stareţului. Aceştia dibuiseră că Patriarhul nu credea în varianta stareţului şi voiseră să se pună bine cu Preafericitul. Unul, mai curajos, îl informă însă că nasul face o avere pe piaţa neagră a moaştelor din România şi din Europa.
Nu demult, o ureche a Sfântului Andrei fusese descoperită la o mănăstire de la Muntele Athos. Organele de control greceşti trecură însă cu vederea faptul că stareţul mănăstirii nu putuse dovedi cu nici un act dreptul asupra urechii, şi nici n-avea cum, deoarece urechea fusese sustrasă de la o mănăstire din România. Cât despre tălpi, stareţul de la Mănăstirea Dintr-un fag susţinea că se pierduseră în triajul de la Mărăşeşti, unde moaştele stătuseră vreo săptămână, la întoarcerea de la Bucureşti, unde fuseseră expuse la o mare expoziţiei. Cei de la Triaj nu găsiseră foaia de transport şi, în consecinţă, până sosise de la mănăstire o copie, moaştele Sfintei Filofteia zăcuseră în magazie, între un butoi cu murături şi o ladă cu gâşte moarte de sete.
ŞI-A PICTAT CAMERA. După ce l-a lăsat nevasta, Costel Vaşcău din Boboneţii de Câmp şi-a pictat cele două camere de la bloc în care locuieşte ca simplu chiriaş cu scene din Noul şi Vechiul Testament. O cameră pentru prima parte a Bibliei, cealaltă, pentru partea a doua. Ar mai fi pictat şi vieţile Sfinţilor Mucenici, dar n-a mai avut la dispoziţie decât cămara. În cămară – gospodăreşte orânduită cu rafturi de lemn, acoperită cu hârtii – ţine însă borcanele de murături şi cârnaţii afumaţi.
VREME NESIGURÅ. Deşi suntem în mai, peste Marele Oraş s-a abătut un frig subţire, care face să te înfofoleşti la ieşirea din casă. Chiar lângă uşa batantă a magazinului, vinde fire de pătrunjel, de pe o bucată de pătură roasă, o matroană cu părul căzut în laţe. A luat locul unei bătrâne stafidite, cu un nas vânăt ieşind din faţa strânsă într-o basma neagră, de Baba-Cloanţa din cărţile de poveşti tipărite pe sub mână. De la deschidere până seara tîrziu, bătrânica şedea acolo, la intrarea în minimarket, fără să spună nimic, folosindu-şi din plin însă privirile deznădăjduite. Câţiva metri mai încolo de vânzătoarea ad-hoc de pătrunjel, un tip îţi oferă pe tăcute, doar prin întinderea mâinii, şerveţele la preţ redus, ciordite dintr-un mare magazin. Trec pe lângă el cu gesturi largi, de inşi ce se simt în largul lor pe stradă, componenţii unei patrule a Poliţiei Comunitare. Ofertantul de şerveţele nu are parte nici măcar de o privire. După ce patrula se depărtează, tipul te întreabă în şoaptă, profitând de faptul că ai comis prostia să te opreşti şi să vezi dacă merită să cumperi: nu vreţi o fetiţă? Pe trotuarul care duce spre Marele Bulevard, un ieşind al zidului a fost transformat în raft. Pe cantul cu pricina spânzură, fără a fi fost condamnate în prealabil, sutiene albe şi negre. Le vinde la preţ redus o ţigancă de un optimism debordant. Fetişcane sănătoase, cu obrajii îmbujoraţi de aerul câmpului lucrat, se opresc în dreptul ei. Ar cumpăra un sutien, dar se întreabă unde şi cum l-ar putea proba.
NASUL LUI DECEBAL. De 10 ani Culai Teleacă lucrează la nasul lui Decebal din profilul săpat în stâncă la ieşirea râului din munţi. Din câte spune el, se plăteşte bine, deşi mult mai bine câştigă cei care lucrează la sprâncenele marelui bărbat al neamului, o treabă extrem de migăloasă, supravegheată de un mare istoric, autor a numeroase cărţi despre Dacia preromană.
SECVENŢÅ. Şirul de maşini se întinde până hăt-departe, dincolo de Intersecţie. Se zvoneşte că acolo, în faţă, s-a răsturnat un TIR cu iepuri. Mulţi au oprit şi au coborât din maşini. Să-l ajute pe şofer să-i prindă!
Citește pe Antena3.ro
