Pe vreme de criza se simte acut in aer, in toate locurile, in curtile celor saraci sau bogati, mersul strengar al unui stimul profund negativ: "nu am bani". El este stimulul amagitor, chiar daca ni se prezinta din cale afara de concret si de real. Expresia "nu am bani" colinda pe buzele tuturor cu nonsalanta caracteristica unei realitati de netagaduit, stimuland – prin aceasta – mintea negativa si perceptia lipsurilor. Inconstienti de puterea creatoare a mintii, de consecintele concentrarii mentale asupra lipsurilor, afirmam continuu "nu am bani", iar profetiile ni se autoindeplinesc si ni se perpetueaza. Sigur, cand cineva care traieste dintr-o micuta pensie sau dintr-un salariu de cateva milioane spune "nu am bani" s-ar zice ca-i indreptatit. Problema cu adevarat serioasa apare insa in cazul celor care au si totusi vad ca nu au. A celor care au destul, dar vad ca nu-i destul. A unora chiar bogati, cu multime de bani investiti in afaceri, terenuri, case si alte acareturi, care spun obsesiv "nu am bani". Ei vad o frantura de realitate, adica expresia mai putin curgatoare a banilor lichizi, dar nu mai vad si ce anume au, asa incat stau zilnic pe buze cu expresia "nu am bani" (am auzit multe persoane spunand asta in ultima vreme), inconstienti de riscurile pe care le presupune folosirea repetata a unei credinte, doar pe jumatate reale.
Puterea creatoare din interior, ascunsa in mintea care gandeste, in inima care simte bucuria de a avea, in visele, in sperantele si-n credintele creatoare de prosperitate, este folosita pentru coborarea in Iadul "saraciei" si al neputintei atunci cand vedem ca "nu avem". Spiritul launtric, care a creat cu avant bogatia, creeaza cu acelasi avant si lipsurile, concentandu-se mult asupra lor. Vorbim aici despre puterea creatoare a mintii umane, vorbim despre directionarea atentiei si focalizarea mintii puterice asupra lipsurilor. Bogatii care-si tot spun "nu am" lucreaza de la nivelul unei puteri mentale coplesitoare, caci numai o asemenea putere poate sa te faca prosper in adevaratul sens al cuvantului. Stimulul numit "criza" trebuie privit de la nivelul inteligentei si al puterii creatoare a mintii pentru ca el sa nu devina din cale afara de periculos pentru privitor. Focalizarea mintii asupra lipsurilor este din cale afara de paguboasa, caci spiritul din launtrul nostru creeaza ceea ce observa mai mult si mai mult ca fiind real. Intrebarea ar fi acum: "Daca energia unui om care a creat bogatie poate sa creeze la fel de rapid saracie si lipsuri, cum poate vedea el ca are, daca nu are? Cum sa vada ceva ce nu exista, adica banii, cum sa creada ca are, daca... are mai putin?".
Pentru un om bogat poate fi destul de simplu sa vada ca are. Orice proprietate, orice teren, casa, orice afacere inseamna bani. Mintea poate vedea ca are privind catre acestea toate si mai poate vedea cu multumire banii lichizi care circula, totusi. Chiar daca ai un leu sau un milion, ceea ce poti alege sa vezi este ca ai leul sau milionul, nu ca nu ai mai mult. Sa gasesti in tine starea de multumire pentru ca ai, in locul nemultumirii paguboase. Cat de putin ai, este cert ca ai. Intrebarea este: vezi ca ai sau vezi ca nu ai? Ceea ce alegem sa vedem in fiecare moment ne duce in sus sau in jos. Ne ridica sau ne coboara. Ne construieste bogatia sau saracia, precum ne modeleaza mentalul, simturile, sentimentele si ne influenteaza cumva intreaga experienta de viata. A vedea ca ai ceea ce chiar ai, cat de putin ar fi, devine constructia interioara, energia si atitudinea creatoare pentru a avea mai mult (ne putem gandi si la dragoste, si la afectiune, si la bucurii, si la starea simpla de bine; a le afirma, oricat de putin ar fi ele prezente, inseamna a le inmulti prin focalizare a atentiei). Orice vede mintea in ea insasi devine tiparul pentru ceea ce se intrupeaza in realitate. Sa ne ferim de starea de nemultumire si sa uitam expresia "nu am bani", nu am iubire, sunt nefericit etc., sa ne convingem pe noi insine ca avem si sa traim sentimentul de a avea creeaza esenta energiei care ne duce catre prosperitate. Marii initiati spun ca toate problemele au o cauza mentala. "Nu am bani", "nu am iubire", "nu sunt destul de bun" etc. sunt expresii mentale, convingeri si credinte inainte de a fi realitati. Prosperitatea este o stare interioara mai intai, este in minte, la fel ca o cladire, ca o afacere si ca orice altceva vedem a fi real. O data ce un lucru devine cert in minte, o data ce putem simti bucuria de a-l avea, el va prinde viata. In acest fel aplicam ceea ce a spus Iisus: "Sa crezi ca ai, deja, ceea ce ai cerut si vei avea".