"Ai sau nu ai?".

Pe vreme de criza se simte acut in aer, in toate locurile, in curtile celor saraci sau bogati, mersul strengar al unui stimul profund negativ: "nu am bani". El este stimulul amagitor, chiar daca ni se prezinta din cale afara de concret si de real. Expresia "nu am bani" colinda pe buzele tuturor cu nonsalanta caracteristica unei re­a­li­tati de netagaduit, stimuland – prin aceasta – mintea negativa si perceptia lip­surilor. Inconstienti de puterea cre­a­toare a mintii, de consecintele concentrarii mentale asupra lipsu­rilor, afirmam continuu "nu am bani", iar profetiile ni se autoindeplinesc si ni se perpetueaza. Sigur, cand cineva care traieste dintr-o micuta pensie sau dintr-un salariu de cateva mili­oane spune "nu am bani" s-ar zice ca-i indreptatit. Problema cu adevarat se­rioasa apare insa in cazul celor care au si totusi vad ca nu au. A celor care au destul, dar vad ca nu-i destul. A unora chiar bogati, cu multime de bani investiti in afaceri, terenuri, case si alte acareturi, care spun obsesiv "nu am bani". Ei vad o frantura de re­­­a­­l­itate, adica expresia mai putin curgatoare a banilor lichizi, dar nu mai vad si ce anume au, asa incat stau zil­nic pe buze cu expresia "nu am bani" (am auzit multe persoane spu­nand asta in ultima vreme), in­con­sti­enti de riscurile pe care le presu­pu­ne fo­lo­sirea repetata a unei credinte, doar pe jumatate reale.

Puterea creatoare din interior, as­cunsa in mintea care gandeste, in ini­ma care simte bucuria de a avea, in vi­se­le, in sperantele si-n credintele crea­toa­­­re de prosperitate, este folosita pentru coborarea in Iadul "saraciei" si al neputintei atunci cand vedem ca "nu avem". Spiritul launtric, care a creat cu avant bogatia, creeaza cu ace­lasi avant si lipsurile, concentandu-se mult asupra lor. Vorbim aici des­pre puterea creatoare a mintii uma­ne, vorbim despre directionarea aten­tiei si focalizarea mintii puterice asu­pra lipsurilor. Bogatii care-si tot spun "nu am" lucreaza de la nivelul unei puteri mentale coplesitoare, caci nu­mai o asemenea putere poate sa te faca prosper in adevaratul sens al cu­vantului. Stimulul numit "criza" tre­buie privit de la nivelul inteligentei si al puterii creatoare a mintii pentru ca el sa nu devina din cale afara de pe­­riculos pentru privitor. Focalizarea mintii asupra lipsurilor este din cale afa­­ra de paguboasa, caci spiritul din la­­un­­trul nostru creeaza ceea ce ob­ser­va mai mult si mai mult ca fiind real. In­­­trebarea ar fi acum: "Daca energia unui om care a creat bogatie poate sa creeze la fel de rapid saracie si lipsuri, cum poate vedea el ca are, daca nu are? Cum sa vada ceva ce nu exis­ta, adica banii, cum sa creada ca are, daca... are mai putin?".

Pentru un om bogat poate fi destul de simplu sa vada ca are. Orice pro­pri­­­e­tate, orice teren, casa, orice afa­ce­re inseamna bani. Mintea poate ve­­dea ca are privind catre acestea toa­­te si mai poate vedea cu multumire ba­nii lichizi care circula, totusi. Chiar daca ai un leu sau un milion, ceea ce poti alege sa vezi este ca ai leul sau mi­li­o­nul, nu ca nu ai mai mult. Sa gasesti in tine starea de multumire pentru ca ai, in locul nemultumirii pa­gu­boa­se. Cat de putin ai, este cert ca ai. In­tre­ba­rea este: vezi ca ai sau vezi ca nu ai? Ceea ce alegem sa vedem in fie­ca­re moment ne duce in sus sau in jos. Ne ridica sau ne coboara. Ne cons­tru­ies­te bogatia sau saracia, precum ne mo­deleaza mentalul, simturile, senti­mentele si ne influenteaza cum­va in­trea­ga experienta de viata. A ve­dea ca ai ceea ce chiar ai, cat de putin ar fi, de­vine constructia interioara, ener­gia si atitudinea creatoare pentru a avea mai mult (ne putem gandi si la dra­goste, si la afectiune, si la bu­curii, si la starea simpla de bine; a le afirma, ori­cat de putin ar fi ele pre­zente, in­seamna a le inmulti prin fo­ca­li­zare a atentiei). Orice vede mintea in ea in­sasi devine tiparul pentru ceea ce se in­tru­peaza in realitate. Sa ne fe­rim de starea de nemultumire si sa uitam ex­presia "nu am bani", nu am iu­bire, sunt nefericit etc., sa ne con­vin­gem pe noi insine ca avem si sa traim sentimentul de a avea creeaza esenta ener­giei care ne duce catre pros­peritate. Marii initiati spun ca toa­te proble­me­le au o cauza mentala. "Nu am bani", "nu am iubire", "nu sunt destul de bun" etc. sunt ex­pre­sii mentale, con­vingeri si credinte inainte de a fi re­­a­­litati. Prosperitatea este o stare in­­te­rioara mai intai, este in minte, la fel ca o cladire, ca o afa­ce­re si ca orice alt­ceva vedem a fi real. O data ce un lu­cru devine cert in min­te, o data ce pu­tem simti bucuria de a-l avea, el va prinde viata. In acest fel aplicam ceea ce a spus Iisus: "Sa crezi ca ai, deja, ceea ce ai cerut si vei avea".