Alas, America de Azi

Vă salut din nou: Petru Popescu, din California, tocmai agitată de un alt scandal. Că încă un incendiu de vară, izbucnind când celelalte continuă să ardă cu furie.

Dar incendiul ăsta nu arde doar în California, ci şi la New York, şi în alte state, şi chiar şi în Europa şi bazinul Pacific.
Ce s-a mai întâmplat?
Cazul Madoff.
Excrocheria Madoff.

De parcă Dumnezeu însuşi s-a decis să demonstreze că Americanii au devenit deodată nu numai faliţi dar şi tâmpiţi, ultimul scandal suna ca o farsa: s-au furat 50 bilioane dolari de la cei mai ştiuţi deştepţi oameni din America, incluzându-l pe Steven Spielberg. Dar şi de la cele mai ştiute deştepte instituţii, americane şi străine: bănci, bugete municipale, fonduri de caritate, companii de producţie de film. Bernard Madoff, de care brusc s-au umplut ştirile ca de herpes publicitar, e un singur individ, dar a defraudat şi guverne străine, şi bănci străine... cine ştie, mâine citim că până şi Vaticanul s-a ars cu expertul de investiţii numit Bernard Madoff.

Cum a defraudat Madoff la un asemenea nivel?
Prin cea mai simplistă schemă de fraudă on record, atât de veche, s-a crezut că e o specie extinctă. E vorba de schema Ponzi. Numită după un Sicilian care împrumuta bani cu promisiuni de mari dobânzi, plătea dobânzi la investitorii iniţiali ca să continue credibilitatea schemei pe durata hoţiei, dar curând se făcea nevăzut cu banii, lăsând investitorii neplătiţi cu buzele umflate. Ultra simplu: ai trei investitori fiecare investind trei dolari. Promiţi la toţi trei un return de patru dolari într-un timp record (schemele Ponzi, tipic, promit uriaşe procentaje de profit în doar câteva săptămâni ori luni de zile). Plăteşti patru la primul investitor, asigurând credibilitatea schemei. Dar nu plăteşti nimic la ceilalţi doi, şi te faci nevăzut cu cinci dolari furaţi.

Schema, uluitoare prin simplitate, are o singură slăbiciune: nu poate reuşi decât într-un timp scurt. Creditorii care nu-şi primesc banii se lămuresc repede ca au fost "luaţi." Dar schema lui Madoff, schema de 50 bilioane de dolari, a funcţionat, aici e uluitoarea diferenţă, timp de zece ani şi mai bine, şi Madoff, un personaj al elitei financiare cu conecţii la Washington, în Hollywood, la Londra, la Viena etc. etc. etc. etc, cu prieteni notorii şi ultra-bogaţi, el însuşi vieţuind luxos în Manhattan, adulat şi decorat cu onoruri civice, a fost dat în gât se pare de către chiar fiii săi, doi bărbaţi maturi, amândoi lucrând ca angajaţi ai lui papa. După aia, FBI-ul l-a arestat pe Madoff, şi scandalul a izbit prima pagină. Şi continuă s-o izbească. Azi, aflu din LA Times ca scenaristul Eric Roth (al cărui nou film cu Brad Pitt tocmai a început să ruleze şi se zice că e candidat pentru Oscar), scenaristul Roth, zic, coleg cu mine la Writers Guild of America, şi-a pierdut toate economiile de bătrâneţe fiindcă le-a investit într-o ramificaţie a schemei Madoff. Madoff însuşi, între timp eliberat pe cauţiune de 10 milioane de dolari postaţi de nevastă şi de un frate, aţi ghicit, tot investitor, e sub interogaţie de către Comisia Federală a Securităţilor. Comisie care, (having been found very much cu mucii’n fasole - scuzaţi jargonul), deodată şi-a adus aminte că fostul ei investigator de fraude Eric Swanson era căsătorit pe vremea investigării firmei Madoff (sau avea să se căsătorească scurt dupa aceea) cu Shana Madoff, nepoata excrocului. Pentru că Madoff a fost sub investigaţie acum câtiva ani, şi... nimic suspect n-a lovit radarul!

Citesc tot azi, şi anume in LA Jewish Times, ca Madoff e şi, citat,  "scandalul evreiesc cel mai marcant al anului,” pentru că Madoff a lucrat cu multă aplicaţie la conecţia co-religonara, defraudând Alianţa Evreiască a Los Angelesului, şi tot soiul de alte businessuri şi sfere sociale şi persoane din mediul Jewish-American, între care pe Steven Spielberg şi pe Jeffrey Katzenberg. Chiar, un avocat al victimelor a zis: ce shanda (ruşine, in idis), să furi de la ai tăi. Madoff a furat întâi, şi când se alege zaţul, cel mai mult de la ai lui. Şi mai cu seama de la Hollywood. Admis şi după aceea invitat regulat la galele Hollywoodului, e clar că şi-a creat o imagine publică şi o credibilitate care l-au servit perfect ca să se prezinte ca idealul geniu financiar, căruia îi dai bănuţii munciţi cu toată încrederea, să ţi-i înmulţească. The Securities and Exchange Commission (Comisia securităţilor financiare US), care ar fi trebuit să vegheze, n-a vegheat în bună parte şi pentru că furtul la lumina zilei a fost sanitizat de calibrul şi notorietatea victimelor. Bun, ne putem spune - portofelul lui Spielberg poate să absoarbă o asemenea pierdere. Dar băncile mai mici, companiile de investiţii şi indivizii, ca de pildă scenaristul Roth, sunt mai puţin imuni, şi pe scara fraierelii se ajunge curând la oameni care au pierdut pe bune... cam tot ce aveau! Dar de ce se întâmplă asemenea lucruri în America de azi? De ce vin la Washington milogi cu salarii de milioane cum sunt preşedinţii industriei auto, să-şi pledeze nevinovăţia, umilinţa şi utilitatea publică după ce se dau jos din jeturi private cu stewardese care arată a curtezane din Las Ve­gas? De ce între timp imobiliarul se pră­bu­şeşte, dolarul arată ca o mârţoagă,   şi America mea (aceea unde eu şi alţii ca mine ne-am refugiat cu speranţă şi idealism) e acum în ghiara unei exod economic şi uman? Unde e America pe care te puteai baza, nu numai financiar dar şi uman? Când a început degringolada, ca şi schema Madoff, fără să ştim? Am muncit, ne-am plătit taxele. Am votat Bush. Şi votăm şi Obama, dacă toată lumea zice că numai aşa se salvează naţia. Şi acum? Am senzaţia (foarte Românească) că dacă lucrurile s-au schimbat hilar şi hidos, există un factor care era pe vremuri socotit tipic European şi Balcanic, şi ne-American. Factorul acesta e atitudinea boga­ţilor faţă de societatea în care şi pe spinarea căreia s-au îmbogăţit. Madoff şi cei pe care i-a furat sunt toţi, după tabla social/financiară a Americii de azi, bogaţi. A apărut o nouă specie de bogaţi. Cu mult mai puţină responsabilitate socială, şi mai puţină simpatie umană pentru cei de sub ei. Reflexul bogaţilor noi (formaţi în ultimii zece ani) e de a datora foarte puţin societăţii.
Şi alas, în America bogaţii sunt leaderii cu predilecţie.

Voi încerca în eseul viitor să explic cine sunt bogaţii de azi din America, şi de ce sunt o specie internaţională şi aparte. Ceea ce e bine pentru ei, dar pentru America nu e - şi schema Madoff e o ilustraţie perfectă.
Pe curând, din California,
Petru Popescu