Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De când Casa Albă a lansat IRA, cu o finanțare de 369 miliarde dolari, planurile de creare de noi fabrici în America au răsărit precum ciupercile după ploaie. Pragmatismul investitorilor este stimulat de avantajele fiscale, fără egal în acest moment, oferite de administrația SUA, ceea ce a declanșat o mișcare de traversare a Atlanticului a proiectelor mari din Europa. Asiaticii se mișcă foarte repede, iar simplitatea procedurilor americane conduc la „ancorarea” rapidă a investițiilor. Birocrația stufoasă de la Bruxelles pune plumb în plasarea capitalurilor, iar reticențele, suspiciunile și verificările până la avizarea proiectelor creează un decalaj de timp care întârzie demararea lucrărilor. Ca să ne referim doar la subvențiile substanțiale acordate la achiziționarea automobilelor electrice, ele asigură din start comenzi pe termen lung pentru segmentul cel mai activ al industriei auto, scoțând din joc concurența europenilor care au și ei programe ambițioase, cu finalitate spre 2050 în faimosul „zero emisii”.
Îngrijorarea UE față de acest fenomen de golire rapidă a portofoliului de proiecte pe continent, unele chiar începute sau lansate cu mare tam-tam (cazul unor megafabrici de baterii), a fost exprimată de lideri politici din Franța și Germania, țările cu potențial de producție ridicat în industria auto și programe ample de e-transport. Pe de altă parte, directivele de ecologizare și proiectele verzi trecute prin Parlamentul European riscă să rămână fără baza industrială necesară tranziției spre energia verde. Cum să treci la scoaterea din producție a motoarelor cu ardere internă în 2035, dacă nu se vor putea asigura nivelurile de cerere ale pieței auto cu variantele electrice, blocate în cantitățile insuficiente de baterii și semiconductori?
Cu aceste piese grele în dosar, convorbirile de la Casa Albă ale emisarului cu cel mai înalt nivel în executivul UE nu se anunțau deloc simple. Comunicatele după întâlnirea cu Joe Biden arată că a fost „o întâlnire foarte bună, foarte constructivă”, iar IRA, cu ținta clară spre energia verde, este acum apreciat ca similar cu planurile europene spre același obiectiv eco. Potrivit evaluărilor instituțiilor financiare, pachetele UE și ale Statelor Unite ar fi apropiate ca valoare: 500 miliarde dolari pe zece ani în SUA; 440 miliarde euro pentru „pactul verde” european. Dar, așa cum se tem liderii UE, nivelul subvențiilor și modalitățile netransparente de alocare pot face diferența. De asemenea, așa cum s-a evidențiat în perioada pandemiei și cea ulterioară, de criză energetică, perturbarea lanțurilor de aprovizionare a provocat sincope mari pe liniile de montaj în industria auto și prelungirea termenelor de livrare la panouri solare și pompe de căldură.
Cauzele sunt de mult timp cunoscute: dezechilibrul din producția de semiconductori și baterii, plus plasarea resurselor de materiale critice în afara ariei geografice a UE și SUA. Dacă aceste dezechilibre sunt accentuate și de „fuga” investițiilor din Europa, deja se creează un tablou negru pentru viitorul industrial al UE și dependențe accentuate de furnizori exteriori. Pentru a evita un joc cu „sumă zero”, Casa Albă și UE au anunțat că „intenționează să înceapă imediat negocierile pentru un acord vizând minerale critice”. Ideea de bază a acestui viitor acord ar fi ca „materiile prime critice extrase sau prelucrate în cadrul Uniunii Europene să beneficieze de subvențiile IRA pentru achiziționarea unui automobil electric. Creditul fiscal de 3.750 de dolari la achiziția unui automobil electric este acordat în SUA dacă cel puțin 40 % din valoarea metalelor critice provine din Statele Unite sau dintr-o țară aflată sub incidența unui acord de liber schimb. După 2026, valoarea de producție indigenizată la materiale critice se va dubla, la 80 la sută. Deci, pe această cale, și automobilele europene pot intra pe piața SUA.
Creditele fiscale acordate prin IRA sunt însă mai largi, acoperind investiții în energia fotovoltaică, eolian și captarea carbonului. Aceste subvenții sunt atractive pentru investitori care, conform legii vaselor comunicante, se orientează rapid spre condițiile favorabile. Pentru a aplana nemulțumirile europenilor lăsați cu „masa goală”, în urma discuțiilor de la finalul săptămânii trecute, Statele Unite și Uniunea Europeană au anunțat lansarea unui dialog privind stimulentele pentru dezvoltarea energiilor curate. „Ambele părți vor lua măsuri pentru a evita orice perturbare a comerțului transatlantic și a fluxurilor de investiții care ar rezulta din măsurile de stimulare respective”, se arată în comunicatul comun.
Este evident că aceste asperități rezultate din capturarea investițiilor peste Ocean se vor mai atenua după vizita Ursulei von der Leyen la Washington. Sloganul lansat de Trump - „America First”- continuat de administrația Biden cu susțineri financiare uriașe va fi servit „mai cu mănuși” europenilor plasați într-o alianță cu Statele Unite, angajată deja într-o competiție strategică dură cu China. Aceste noi orientări pentru UE sunt avute în vedere prin referirea din comunicatul citat la „schimbul de informații privind politicile și practicile non-comerciale ale terților - cum ar fi cele angajate de Republica Populară Chineză”.
Pentru materialele critice - acordul cel mai repede de realizat - problemele practice sunt cele care se circumscriu în termenii de „securitate economică” și de „control al investițiilor”. Aceste aspecte derivă pe de o parte din penuria de resurse de materii prime accesibile necesare pentru noile fluxuri ale energiei curate, și pe de altă parte, perioadei îndelungate, de circa un deceniu, de trecere la exploatarea comercială a zăcămintelor noi. Megafabricile de baterii au nevoie de cantități uriașe de litiu, cadmiu, grafit. Semiconductorii sunt și ei fabricați preponderent în Asia. Dintre cele 30 de materiale critice, inclusiv pământurile rare, majoritatea se află plasate în China sau în zonele ei de influență din Africa. În atlasul de minerale critice elaborat de UE, România figurează doar cu un zăcământ de grafit.
Așadar, o renunțare la filiera chineză din partea Europei, se contrabalansează cu o alianță SUA-UE pentru materiale critice incluse în proiectele viitoare. Ursula von der Leyen, învestită cu răspunderea de „șefă a Europei”, a putut urmări în direct la Washington cum se derulează cu putere de uragan un grandios faliment bancar, fiind cu ochii și pe întărirea puterii liderului Xi Jinping, care obținea al treilea mandat la conducerea Chinei. Alegerile pe care urmează să le facă Uniunea Europeană trec însă dincolo de „materialele critice” , devenite acum doar un test de etapă.
