Animalul politic din spatele decolteului

CHESTIUNEA ZILEI
Elena Udrea este un personaj care ţine în egală măsură de lumea mondenă şi de cea politică. Deţinătoare a unei înfăţişări de podium – cap, decolteu, picioare – dna Udrea constată cu amărăciune că lumea în care a reuşit contra cronometru este însă departe de aspiraţiile sale.

CHESTIUNEA ZILEI
"Utopia reformei clasei politice – MANIPULAREA PRIN PRESå" – este titlul unui text postat de dna Elena Udrea pe propriul blog, în care mărturiseşte printre altele: "Unul din cele două  lucruri despre care mi s-a zis că trebuie să le iau ca pe adevăruri absolute, atunci când am intrat în politică, este acela că niciodată nu trebuie să intri în conflict cu presa. Şi de atunci nu am fost de acord cu asta. Am crezut şi cred că presa are responsabilitatea celor pe care le scrie, pentru că are puterea de a influenţa opinia publică. (...) Unii jurnalişti profită de posibilitatea exprimării în paginile unui ziar sau la televizor pentru a denigra fie din interes, atunci când fac un serviciu plătit la negru, fie din rea-credinţă, fie din lipsă de profesionalism".


Stop cadru: într-adevăr, unii jurnalişti fac asta. Alţii nu. Din perspectiva unuia care NU sunt şi opiniile de faţă. Dna Udrea povesteşte ce a indignat-o. Undeva, fotografia sa a însoţit un articol despre o autostradă şi restaurantul Golden Blitz. Nu ştim despre ce e vorba şi nici nu contează. Ne interesează doar indignarea. "De ce era folosită fotografia mea?" Habar n-am, în cazul menţionat. Dar pot să zic de ce ar fi făcut-o mulţi: pentru că dă bine. Ce să pună? Un pod? O betonieră? Există în mai toate redacţiile fotografii cu Elena Udrea în fel şi chip, de la poziţii fatale, gen Marlene Dietrich, până la poziţiile relaxate ale fetelor care prezintă vremea ca pretext. Fotografia Elenei Udrea este o garanţie a interesului crescut al cititorilor. Presei i-a venit ca o mănuşă intrarea în politică a Elenei Udrea, femeie care dă bine pozată din toate poziţiile, la prânz, dimineaţa, seara. În plus, doamna EU reprezintă reuşita totală, complexă şi vivace a promovării femeii în politica românească. Dacă, spre pildă, guvernele României post ’89 ar fi avut ministrese cu înfăţişarea dnei EU, mai aveam astăzi neîmpliniri la vreun capitol al aderării?


Tot ca principiu, d.p.v. oarecum freudian, poate că EU vede legături cu asfaltările unde nu trebuie. Poate că imaginea sa lângă asfalt este, zic şi eu, sugestia unei reuşite. Sau a unui imbold în muncă. Adică să terminăm dracului cu asfaltările astea odată, că se uită dna Elena la voi. Sau până şi dna Elena râde de voi, că vă bateţi joc de asfaltări, borduri ş.a.m.d. Nu ştiu, se poate imagina o sumedenie de împrejurări în care fotografia unei femei frumoase să conţină mesajul reuşitei, al unui îndemn spre lucrul bine făcut. Pentru că, repet, EU este sex-simbolul (asta e!) reuşitei definitive. În doar doi ani a ars toate etapele, cum constata dna Săftoiu, dacă nu mă înşel, şi s-a impus ca un brand care-ţi taie respiraţia. Mai ales în fotografiile gen Marilyn Monroe. Dacă era urâtă, dna EU nu pupa nici vaporul prezidenţial, nici carieră politică blitz. Avem exemple recente de refuzuri dramatice. În treacăt fie zis, iritarea dnei Udrea cade rău în an electoral. Mai ieşea Hillary la bătaie cu Obama dacă avea greţuri etice? În vederea alegerilor locale, un primar din Argeş a făcut liposucţie. Dacă i-ar fi alăturată o fotografie a Elenei Udrea, ca ideal al siluetei de primar, ar trebui dat în judecată ziarul?


În revolta sa, EU este departe de acea minunată EU, care dezvăluia în direct bileţele ce-l făceau pulbere pe Tări. De altfel, de acolo i s-a şi tras premierului. Simultan cu înălţarea imaginii frumoasei Elena în inima telespectatorilor, cotele premierului scădeau ca apele Dunării la secetă. Dnă Elena, observ că într-o scrisoare deschisă, ca a preşedintelui către premier, eraţi de o democraţie desăvârşită pe vremea bileţelului, iar astăzi declaraţi stupefiant pe blogul personal (cu o poză cap, faţă, superbă): "Cred că ar trebui să se creeze o practică judecătorească, în astfel de cazuri, care să  ducă la sancţionarea acestor modalităţi sofisticate de atingere a imaginii cuiva". Aveţi dreptate, luaţi-le banii sau băgaţi-i în puşcărie.


Frumoasa Elena începe să fie justă ca o gazetă de partid. Din gura frumos arcuită îi iese din ce în ce mai des cuvântul trebuie. Încerc să dau la o parte toate mizeriile ce i se întâmplă, pentru că i se întâmplă şi aşa ceva, să observ doar omul politic, dar nu reuşesc. Sinceri să fim, în cazul dnei Udrea, primul impuls nu e să descoperi animalul politic dincolo de incitantul său decolteu.