Antobăsescu

Trebuie sa fii de o naivitate periculoasa pentru propria-ti existenta sa crezi, cu tarie, ca in politica romaneasca exista alb si negru. Ca albul ar fi USL si sustinatorii, ca negrul ar fi PDL si sustinatorii. Sau invers. Dar, avem nevoie, cu totii, sa speram ca, dupa pelagra portocalie, urmeaza ceva mai bun, macar cu o idee. Nu un panaceu de pelagra - stim, nu se poate, da’ macar sa nu ne trezim ca se pluseaza cu o varicela sau, mai rau, cu o ciuma bubonica (cu bube galbene si rosii).

Am temerea ca cel creditat, in acest moment, cu cele mai mari sanse de a-i succeda lui Basescu la functia suprema in stat, are capacitatea de a deveni chiar mai antipatic decat marinarul licurici. Cum ar veni, sa se transforme din Antonescu, in Antobasescu.

I-am urmarit traseul cu atentie si, de la (ceea ce eu consider a fi) punctul culminant al carierei sale - momentul in care l-a propus pe Klaus Johannis drept premier si mai apoi campania pentru alegerile prezidentiale -, a intrat intr-o vrie aproape continua. Am in vedere nu capacitatea de a-si conduce partidul (o face cu o mana de fier), ci aparitiile sale publice, modul in care se raporteaza la ceilalti, agravarea narcisismului de care sufera.

Nu este prima oara ca se zburleste la ziaristi, dar, de data asta (ma refer la un moment consumat luni, nu la meciul sau de durata cu Evenimentul zilei), o face fara a fi fost criticat, ci doar intrebat. Antonescu le neaga ziaristilor dreptul de a-si face meseria. Te poti enerva pe insistenta presei asupra unui subiect, dar, ca politician, esti obligat sa iti consumi enervarea in interior, daca nu este vorba de o jignire. Poti replica, la limita, 'nu mai raspund la aceasta intrebare', dar sa le ceri jurnalistilor sa nu mai puna o anumita intrebare, facandu-i 'pisalogi', denota o clara pornire autoritarista.

Desigur, nimeni nu e perfect si nu neg ca omul si-ar putea reveni. Insa, ar fi de asteptat ca, dupa asemenea iesiri, mai mult sau mai putin controlate, cineva din apropiere sa il aduca pe linia dreapta. Dar exista, oare, un asemenea 'cineva'?

Primul 'supect' pentru o asemenea pozitie ar fi partenerul de 'tandem' din conducerea USL, premierul desemnat. Insa, tot cu o superioritate profesorala nepotrivita s-a adresat jurnalistilor si Victor Ponta, in cateva dintre iesirile sale la rampa din aceste zile.

In interiorul PNL, un om de baza al lui Antonescu este liderul liberalilor din Senat, Puiu Hasotti. Ambalat fara temei, Hasotti mai avea putin si se ridica din platoul unei emisiuni televizate, transmisa in direct, tot fiindca i se adresase o intrebare incomoda si nu era lasat sa bata campii cu critici la adresa fostei Puteri, cand obiectul discutiei era noua Putere.

Si ar mai fi exemple de lideri ai fostei Opozitii, foarte culanti cu presa pana mai ieri si care si-au (re)descoperit mitocanismul atat de specific politicianului roman ce se vede 'cu sacii in caruta'.

Celor care ar fi tentati sa ma critice spunand ca prea sunt sensibilizat de atacurile la adresa breslei din care fac parte, ca nu inseamna ca niste 'urecheli' ale jurnalistilor (pe care, oricum, nu-i iubeste multa lume) ii transforma pe Antonescu si Ponta in 'basesti', le spun ca istoria are obiceiul de a se repeta. Inainte de a fi la Putere, Basescu si pedeleii sai erau foarte prietenosi cu ziaristii, pentru ca, dupa instalarea la conducerea tarii, sa devina aroganti si extrem de refractari in comunicarea cu presa critica. O atitudine pe care au considerat-o potrivita ca raspuns la acuzatiile tot mai intetite de coruptie si incompetenta.

Nu ar fi o problema daca aceasta 'silentio stampa' s-ar aplica strict asupra chestiunilor personale si a mesajelor politice. Insa, in momentul in care pui bariera diseminarii de informatii publice, incalci legea si transmiti mesajul ca putin iti pasa de ea, de presa si, prin extensie, de populatie, ca scopul tau acolo este sa desfasori cum iti place, fara a da socoteala. Asta au facut multi dintre guvernantii PDL. Astept cu larg interes sa vad daca se va schimba, in bine, comunicarea la nivel formal, dinspre Guvern, spre presa si, deci, spre societate. Daca, insa, Ponta va adera la noua filosofie a lui Antonescu, conform careia jurnalistii sunt pisalogi, atunci mai bine ar defiinta birourile de presa de prin ministere, sa stim o treaba.