Antonescu si Iliescu - Doua drumuri de destin

23 AUGUST 1944, ORA 15:30, SNAGOV. Maresalul pleaca spre Palatul Regal. Fostul conducator n-a mai apucat sa-si scrie Memoriile pentru a ne descrie scena plecarii. Colonelul Gheorghe Magherescu, seful Biroului III Operatii de la Cabinetul de Razboi, i-a supravietuit. Povesteste el in 1985:

"La orele 15:30 Maresalul apare in capul scarii. Era in uniforma, cu cravasa nelipsita (…). Noi, aliniati, am salutat. A venit la noi si ne-a strans mana pe rand, apoi s-a indreptat spre automobil coborand primele trepte ale scarii de la peron.

Brusc, in acel moment, am fost strabatut ca de o presimtire. Scena arestarii lui Mussolini mi-a revenit in fata ochilor. Si atunci, i-am spus lui Davidescu, ramas incremenit cu mana la chipiu:

- Domnule colonel, cum puteti sa-l lasati pe domnul Maresal sa mearga la Palat cu o garda simbolica? (Erau sase subofiteri de jandarmi si doi ofiteri: maiorul Georgescu si capitanul Dimitriu).

Colonelul, ca impins de un resort, a sarit de langa mine si intr-o clipa l-a ajuns pe Maresal care era gata sa urce in masina. Cu voce plina, l-am auzit spunandu-i:

- Domnule Maresal, nu puteti merge la Palat cu o garda asa de redusa. Dati ordin sa va ajunga intariri din Regimentul de Garda.

"Nu e nevoie, Davidescu, de nici o paza, este de ajuns si asta. Doar merg in casa Regelui. Ne intalnim la Presedintie la orele 18:00, cand imi prezinti la semnat Directiva Operativa pentru cele doua Armate".

Si mai aruncand o privire si adresand cu mana un salut catre fereastra de unde il urmareau cele doua femei, Doamna Maresal si Veturia Goga, s-a urcat in masina. Ne-a privit prin geamul de la portiera, raspunzandu-ne la salut cu o fluturare a mainii".

Cum a fost drumul de la Snagov pana la Palatul Regal nu vom sti niciodata. Maresalul nu si-a publicat Memoriile. Venind in locu-i dusmanii sai de moarte comunistii, soferul, agentii n-au fost imbiati sa ne povesteasca. Stim insa, si inca in mai multe versiuni si cu multe amanunte, cum a intrat in Palat Regal. Va pleca de aici, in dubita pazita de comunistii lui Emil Bodnaras, ca arestat.

22 DECEMBRIE 1989, 12:00-12:30 (CU APROXIMATIE), BUCURESTI, CASA SCANTEII. Ion Iliescu, directorul Editurii Tehnice, fost lider comunist cazut in dizgratie, pleaca spre Televiziunea Romana. Spre deosebire de Maresal, Ion Iliescu a trait si a reusit sa-si scrie si sa-si publice amintirile despre acea zi de destin. Scena plecarii spre Televiziune ne e descrisa de el insusi in "Revolutia traita", care reda stenograma audierii la Comisia senatoriala pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 in 16 decembrie 1994:

"Si pe la ora 11:00, unul din ei (colegii de editura - n.r.) imi spune: "Au disparut masinile cele doua care veneau cu tine dimineata". Am fost informat tot de la colegii de editura de fuga lui Ceausescu cu elicopterul. Atunci, mi-am luat ramas-bun de la colegii din editura: "Fratilor, s-a terminat". Am coborat, am dat un telefon la Televiziune si unul la armata, cred, unde am dat de generalul Stanculescu. Am plecat spre Televiziune (…)."

Desi a avut timp de 15 ani posibilitatea sa-si aminteasca, Ion Iliescu nu ne-a descris pana acum drumul sau de la Casa Scanteii la TVR. Nici despre intrarea in Televiziune nu ne-a spus pana acum mare lucru. Amintirile sale se rezuma doar la atat:

"Acolo am vazut lume multa adunata, am fost indrumat spre studioul 4 - acolo mi-a venit ideea ca trebuie sa incepem ceva organizat."

Dupa un discurs de nici 15 minute, Ion Iliescu pleaca de la Televiziune ca sef al tarii.

Doua drumuri de destin. Unul, al Maresalului: de la Conducator la Arestat. Celalalt, al lui Ion Iliescu: de la Aproape arestat (era urmarit zi si noapte) la Conducator.

"Iesind din parc, cu fiecare rotire a rotilor, Maresalul intra in Istorie", isi incheie Magherescu povestirea.

Memoriile colonelului au aparut in 1985, la 41 de ani de la scena Plecarii Maresalului catre Palatul Regal. Va scrie peste 41 de ani de la scena Plecarii Presedintelui catre TVR vreunul dintre colegii de la Editura Tehnica:

"Iesind de pe aleea de la Casa Scanteii, cu fiecare rotire a rotilor, Ion Iliescu intra in Istorie"?

NIMIC NU SE PIERDE

1938: primul supermarket romanesc, Bdul Carol, langa Piata de Flori. Proprietar: Gheorghe Furdanescu. Magazinul are patru sectiuni: stofe, matasuri si albituri, tricotaje-galanterie, confectii de dama si barbatesti, articole pentru nunti si botezuri (specialitatea vechii case)

LUMEA PRIN CARE TREC

Suferinta autorului Patrascanu

La procesul lui Patrascanu din aprilie 1954, acuzarea prezinta in instanta drept piesa zdrobitoare cartile cu dedicatie date de liderul comunist Regelui Mihai dupa 1944. Gestul, mai mult decat civilizat, primeste interpretarea de actiune dusmanoasa, in slujba imperialismului anglo-american. Nu ma mira o astfel de reducere la absurd a unui moment omenesc. La vremea respectiva, mai tot ce facea un om putea fi pretext de arestare si trimitere la puscarie. Daca un tractorist beat ii carpea una peste ochi muierii, risca sa fie acuzat de a fi unealta a dusmanului de clasa, dat fiind ca a doua zi, din cauza plansului de peste noapte, nevasta-sa nu si-a indeplinit planul la croit izmene.

Nu ma mira nici grija lui Lucretiu Patrascanu de a-si recupera cartile, in ianuarie 1948, dupa plecarea Regelui. Stia el ce stia despre tovarasii sai de partid! Ma mira in schimb atitudinea Regelui Mihai. Desi a primit cartile lui Patrascanu cu dedicatii mai mult decat amabile, desi i-o fi fagaduit ca le va citi, cum procedeaza de regula orice om bine crescut cand autorul ii ofera cartea cu dedicatie, Majestatea Sa a lasat volumele la Castelul Peles.

Din cate stiu, Regele a plecat din tara cu un tren de opt vagoane. Nu e vorba, asadar, de faptul ca n-a avut loc. Comunistul Lucretiu Patrascanu a murit din cauza ca Mihai n-a dat doi bani pe valoarea cartilor sale. Autorul Lucretiu Patrascanu - sunt sigur - a suferit mult mai tare.

BARFE

Colanul si ciolanul

La plecarea de la guvern, dupa esecul din alegerile generale din decembrie 1937, premierul Gheorghe Tatarescu primeste din partea Regelui, Colanul "Carol I". Comenteaza Ilustratiunea romana din 5 ianuarie 1938: "In sinteza s-ar putea spune c-a primit colanul si a lasat ciolanul…".

Ce face entuziasmul

Mihail Sebastian in "Jurnal", 4 februarie 1941: "Teribila vorba spusa in gura mare, la o repetitie, de Natasa Alexandra, teribila mai ales pentru ca Marietta era de fata: "Unde e Generalul sa-l pup (…), sa-i sug (…), ca ne-a scapat de legionari". Maximum de entuziasm". Generalul e Ion Antonescu. "Maximum-ul de entuziasm" e provocat actritei de inabusirea rebeliunii legionare. Vorba teribila, pentru ca Marietta e Marietta Sadova, legionara convinsa, sotia lui Haig Acterian, condamnat de Antonescu la 12 ani inchisoare si trimis pe front in 1942, unde a murit. Punctele din paranteza sunt puse de noi, pentru ca Mihail Sebastian a scris cuvintele neaose "spuse in gura mare" de catre actrita.

Problema lui Titulescu

Romulus Cordescu, mai mult decat secretar personal al lui Nicolae Titulescu, intr-un dialog cu Liviu Valenas: "- Titulescu nu avea copii? - Cum sa aiba? Avea anumite deficiente biologice, era ca muscalii (castrat - n.n.). Era casatorit cu Caterina Titulescu, o femeie exceptionala, dar, din cauza deficientei de care am vorbit, casatoria era neconsumata." Si Alexandru Vaida-Voevod se refera in Memoriile sale la o boala a fostului Presedinte al Ligii Natiunilor: "Titulescu suferea din nastere de criptorhidie (anomalie congenitala care blocheaza dezvoltarea testiculelor - n.n.). Aceasta explica permanenta lui labilitate psiho-patologica. Pe timpul cand la extirpari totale ale uterului, unii chirurgi extirpau si ovarele, avusesem ocazia sa observ grozavele simptome de isterie, care se iveau pe urma acestei castrari. Titulescu nu numai ca era span si avea vocea de clapon, dar intreaga lui configuratie anatomica prezenta tip si linii feminine. Curba bazinului si a feselor, a femurelor adipoase, sanii ii imprimau acel caracter (…)."

UN SECOL DE IMAGINI

Hitler, salutat In chip fascist de un sportiv: Dictaturile i-au cultivat pe sportivi. Mai putin pe intelectuali