Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De când am văzut pe Google acel film documentar despre apă, în mine s-a declanşat un proces de schimbare a perspectivei de înţelegerea lumii şi vieţii. De atunci, cam o dată pe lună revăd acest film. Procesul pe care-l parcurg se împlineşte în etape, dar într-un mod curios, de la sine, independent parcă de voinţa mea. Este ca şi cum un izvor subteran ar fi început brusc să-şi croiască drum prin fiinţa mea, în căutarea afluenţilor şi, într-un final, a unei ape mai mari în care să se verse, pentru a împlini acest mister fascinant care este circuitul apei în natură.
O dată ce am văzut acest film a încolţit o sămânţă care acum creşte independent cumva de mine, încet, zi de zi, dezvoltându-se spre o plantă încă necunoscută.
Apa este poate cel mai mare mister al lumii în care trăim. Este singurul lucru care îşi formează culoarea altfel decât toate celelalte, este unicul element prezent în trei forme de agregare (lichidă, solidă şi gazoasă) şi singurul care la temperaturi joase se dilată. Este şi cel mai puternic solvent din natură.
Dar poate cea mai mare descoperire ştiinţifică este faptul că nu formula chimică a apei este relevantă - H2O - ci structura sa. Grupuri de savanţi din toată lumea, care au condus şi conduc cercetări independente asupra apei, au ajuns toate la aceeaşi concluzie: apa funcţionează ca un uriaş creier ce stochează informaţie. Molecula de apă este modulul care subîmparte, împarte şi deînmulţeşte lumea vie. Un anumit număr de molecule de apă formează un cluster. Acest cluster este o structură informaţională din care anumite molecule de apă pleacă spre alte clustere, fiind înlocuite imediat de alte molecule. În fiecare secundă, aceste clustere se modifică în acest fel. Astfel, viaţa lor este nelimitată, clusterul fiind o structură foarte stabilă. Moleculele care vin şi pleacă aduc cu ele informaţie, iar clusterul poate înregistra, procesa şi stoca informaţia primită. În fiecare dintre celulele de memorie ale apei funcţionează 440.000 de unităţi informaţionale.
Omul de ştiinţă Rustum Roy (profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania) spune: "Apa este ca memoria unui computer. Este memoria informaţională. Structura moleculară a apei este alfabetul apei".
Studiile au arătat că cele mai puternice elemente de influenţă asupra apei sunt emoţiile umane. Influenţele umane pozitive structurează pozitiv apa - o fac "apă vie". Exact asta se întâmplă cu "apa sfinţită" şi nimic altceva. Iar energiile umane negative o destructurează, o transformă în "apă moartă".
Omul a construit memoria computerelor exact pe acest model, dar cu mult înainte ca ştiinţa să descopere structura informaţională a apei. Asta, pentru că creierul uman este format în proporţie de 90% din... APĂ.
Dar cum poate creierul uman să dezlege misterul apei, în condiţiile în care el este 90% apă? Probabil că nu vom putea înţelege apa decât dacă mai întâi vom descoperi un alt mod de gândire a lumii şi vieţii. Trebuie să gândim în sensul funcţionării structurii informaţionale a apei, în logica ei specială.
Perspectivele sunt tulburătoare. Visele, momentele de "déjà-vu", comunicarea telepatică, sinestezia, premoniţiile, intuiţiile, sentimentele, emoţiile, amintirile, întreaga gândire umană ar putea toate avea legătură cu memoria infinită a apei care a stocat toată istoria lumii. Circuitul apei din natură se repetă în corpul uman: zilnic asimilăm şi eliminăm apă sub diferite forme. Astfel, noi receptăm şi transmitem informaţii ca nişte relee.
Probabil că salvarea noastră ca specie şi spiritualitate va veni de la înţelegerea apei.
Citește pe Antena3.ro
