Ceea ce înseamnă că, deși se estima că acțiunea trebuia să se termine la ora 23, la orele 21 trecute fix se sunase stingerea. Și atunci cum rămâne cu pronosticul domnului George Simion cum că duminică 2 octombrie se va forma ,,cea mai mare coloană care a plecat vreodată spre Piața Victoriei’’? Păi cum să rămână? Rămâne cum am vorbit, adică nu a fost decât mult zgomot pentru nimic!
De bună seamă, după un asemenea fiasco, este treaba liderilor AUR să judece la rece lucrurile și să tragă învățămintele cuvenite. Așteptare care, judecând după răspunsurile pe care George Simion le-a dat întrebărilor la obiect și de bună credință pe care i le-a pus Răzvan Dumitrescu, am mari semne de îndoială că se va confirma. Primul și cel mai cert indiciu fiindu-ne dat de către însuși George Simion care a aruncat vina în cârca PSD-ului, fără să se uite și în propria ogradă. Eroare care poate să îl coste foarte serios cu atât mai mult cu cât, în zilele premergătoare acțiunii, pe canalele social media au circulat semnale serioase și credibile privind riscurile și capcanele acestei supra estimate și ultra-trâmbițate acțiuni de masă. Avertizări dintre care m-aș opri la cele sesizate de Bogdan Chirieac.
Mergând în ordinea crescătoare a gravității, aș începe cu ideea că este încă prea devreme pentru a convoca un milion de oameni și chiar mai mult la un protest, dat fiind faptul că încă nu ne-au năpădit frigul și troienele, iar facturile aferente încă nu s-au emis. După cum, încă, nu ne-am trezit la ușă nici cu observatorii de integritate termică și nici cu cititorii de contoare.
Asta nu înseamnă, însă, că nu avem dreptul să păstrăm o oarecare rezervă față de optimistele promisiuni ale guvernanților. Cu atât mai mult cu cât, fiind stat membru al Uniuni Europene, nu cred că vom ave cum să nu respectăm prețioasele indicații ale doamnei Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, care, fără doar și poate, au la bază analizele și soluțiile realizate în laboratoarele comunitare. Dacă și cum va reacționa populația scumpei noastre patrii atunci când vom intra în sezonul rece și se vor traduce în viață prețioasele indicații ale șefei executivului comunitar, iată un subiect asupra căruia cu siguranță va trebui să zăbovim, dar numai și numai atunci când el va deveni unul la ordinea zilei.
Revenind, acum, la avertismentele lui Bogdan Chirieac, prima noastră concluzie, după ce marșul și mitingul AUR s-au încheiat cum s-au încheiat, este aceea că avem confirmarea acestei afirmații: ,,Dacă protestul rămâne la câteva sute sau mii de oameni înseamnă că nu are impact în capitala României’’. Și, mai departe: ,,Poate o avea impact în restul țării, nu în București’’. Alternativă pe care nu știu dacă a receptat-o și George Simion care, în menționata emisiune a canalului Antena 3 CNN a anunțat că, în perioada următoare, partidul său va organiza acțiuni de protest în țară. Acțiuni cărora le urăm, cu cele mai bune intenții, să nu mai fie, și ele, tot așa de (ne)organizate precum cea de ieri!
Am stăruit asupra acestor două subiecte care pot să ofere explicații temeinice pentru participarea sub așteptări la protestul AUR, dar adevărul este că sunt mai multe cauze de care trebuie să ținem seama. Una dintre ele ar fi aceea că AUR este partid parlamentar; ce-i drept, partid de opoziție, dar partid parlamentar! Prin urmare, avea posibilitatea să propună Legislativului țării soluții bine gândite și viabile. Urmând ca, dacă se demonstra că soluțiile lor, realiste și consistente, au fost respinse cu rea credință, să cheme poporul la proteste de stradă. Ori, după cum a reieșit din dezbaterea care s-a purtat în studioul emisiunii după dialogul Răzvan Dumitrescu- Gheorghe Simion, pe de o parte, asemenea soluții nu au existat, iar, pe de alta, parlamentarii partidului AUR au avut o prestație inconsistentă și ambiguă. Observațiile senatorului Daniel Zamfir, invitat al emisiunii, cărora George Simion nu a reușit să le dea convingătoare replici făcând dovada.
În ordinea logică a demonstrației, dacă am menționat că din discursul AUR lipsesc soluțiile, urmează să spunem și că participarea sub așteptări a publicului la acțiunile de ieri ale partidului reprezintă- sau ar trebuie să reprezinte!- o dovadă că lumea s-a săturat de tirade și de invective, de recitaluri propagandistice și vrea soluții viabile, fapte care să îndrepte cu adevărat ceva. Asta înseamnă că începe să apună vremea partidelor cu motorul în claxon, cum atât de inspirat a fost catalogată respectiva specie de formațiuni care, de fapt, nu aparțin mediului politic, ci politicianismului. Acesta fiind și rămânând, cred, cel mai corect rezultat al testului pe care George Simion și-a supus, ieri, partidul și despre care vorbea Bogdan Chirieac.
Nu aș putea încheia aceste notații fără a spune două vorbe despre curat mahalageasca încăierare între George Simion și ex-partinica Diana Șoșoacă din Piața Victoriei. Indiciu foarte clar că este ceva putred în angrenajul partidului. De unde și fireasca întrebare: dacă asemenea oameni nu știu sau nu pot să discute și să își rezolve treburile interne ale partidului, atunci cum am putea să credem că vor ști și vor putea să administreze, în mod eficient, treburile țării? Nu de alta dar, după trei decenii și ceva, din ce în ce mai mulți dintre noi am început să ne săturăm de statul spectacol și ingredientele sale. Inclusiv de asemenea mașini cu motorul în claxon care se pretind partidele salvatoare ale neamului.