Arca lui Noe a capitalismului

'Mai rau fara rau' e ceea ce ne spun ne­incetat bancheri sau oameni de afa­ceri, adica cei care pana de curand se considerau a fi stapanitorii lumii. Acum au pus lumea in genunchi si pe coji de nuca prin efectul absolut pre­vizibil al actiunii lor bazata pe o la­comie desantata. Au dreptate, fiindca ei de fapt ne spun ca nimic nu poate fi schimbat la temelia lumii. Pilda bi­blica a polilor vorbeste foarte clar despre bani: pune banii la zaraf (la o ban­ca) pentru ca sa-i iei inapoi cu dobanda si concluzia: 'Celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are' (Luca 19;26).

Multi bancheri au facut greseli. Adica au evaluat in sus ceea ce s-a dus in jos, au plasat banii intr-un context care s-a deteriorat sau prabusit, mai simplu spus n-au avut nici fler, nici noroc. Aici avem o problema dar nu o apocalipsa. Pierderile lor puteau fi compensate de alte castiguri. Criza globala actuala e insa un dezechilibru necontrolabil.

Criza financiara a umflat toate apele si paraiele bancare cu bani falsi si a generat un potop care a inecat mi­li­oane de locuri de munca si zeci de mii de intreprinderi. Salvarea ban­ci­lor din calea potopului seamana cu o Arca a lui Noe a capitalismului pentru ca, evident, bancile salvate vor re­lua cat de curand aceleasi negoturi dintotdeauna.

Nici o corectie n-a putut func­ti­o­na caci si cele mai serioase (ca reputa­tie) banci s-au adapat la formula ser­vita de centrul global al banilor, Wall Street, 'piata are capacitatea de a co­recta prin ea insasi orice cadere a sa'.

Zilele acestea, protestul civil din SUA ca si din Spania, Grecia, Franta, Marea Britanie exprima uriasa frustrare a marii majoritati a cetatenilor fata de profunda inechitate din economia si politica in care traiesc. Asa cum se autodenumeste miscarea din SUA, 'Cei 99%', ea arata ruptu­ra dintre cei 1% protejati de conse­cin­te­le crizei si restul societatii care re­simte din plin durerile ei. E un fe­no­men raspandit in intreaga lume.

Capitalismul care naviga glorios pe oceanul social planetar a suferit un ade­varat tsunami provocat de cu­tre­murul financiar. Cu toate acestea, am sentimentul ca Fernand Braudel – poate cel mai important istoric al se­co­lului trecut – avea dreptate: 'Fara in­doiala, capitalismul nu s-ar da ina­poi de la nici o inselatorie. Dar capi­ta­li­s­mul nu e nici bun, nici rau, nici moral, nici escroc; el este cum este; nu tre­buie sa-l judecam, ci sa-l in­te­le­gem'. In centrul discursului politic glo­bal de astazi nu se mai afla intrebarea daca economia e sustenabila, ci daca insusi capitalismul e sustenabil.

Adesea, in ultima vreme, sunt interpelat de oameni cu preocupari diferite despre inceputurile post-comunismului. Unii zic simplu ca o duceau mai bine in ’90-’91; altii afir­ma ca 's-a inceput bine dar s-a conti­nuat rau'. In fine, sunt si cei mai radi­ca­li care spun ca intreaga perioada a tranzitiei a dus Romania pe un drum gre­sit. Un lucru e, din nefericire, sigur, si anume ca o mare majoritate a ro­ma­nilor cred acum ca nu exista spe­ran­ta pentru un mai bine, nici pentru ei si probabil nici pentru copiii lor.

In Declaratia-Program pe care am prezentat-o pentru investirea Gu­vernului de catre Parlament la 28 iun­ie 1990 sta scris: 'Crucial pentru reasezarea economiei romanesti este orientarea cu prioritate catre pro­duc­tia direct legata de viata insasi' si in final 'Ceea ce un stat si un guvern democratic nu au dreptul si nu pot face este remedierea propriilor greseli fara a da socoteala pentru acestea'.

Slabiciunile persistente si grave ale economiei romanesti, cat si plata enormei datorii acumulate mai ales din 2008 incoace nu au decat o so­lu­tie: plasarea in centrul pri­o­ri­ta­ti­lor politicii a investitiei in educatia pentru o noua economie si promovarea pe toate caile a investitiei pentru dez­vo­­l­tarea infrastructurii. O educatie de mana a doua arata o tara de mana a doua. O infrastructura slaba in­seam­na o tara slaba.

Protestul civil si frustrarea ro­ma­ni­lor sunt o capcana daca ele arata ce e si cat e de rau fara nici un consens pentru solutii care sa ne scape de rau.