x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Aripi de cioară, aripi de avion

Aripi de cioară, aripi de avion

de Florin Condurateanu    |    28 Dec 2016   •   07:30
Aripi de cioară, aripi de avion

O scenă de spectaculozitate a fost realizată de Sergiu Nicolaescu în filmul de succes “Nemuritorii”. Căpitanii lui Mihai Viteazul se întorceau acasă, când sunt capturaţi de trupele turceşti. Căpeteniile oştirii otomane pun la cale un supliciu pentru oamenii lui Mihai Întregitorul, îi îngroapă în nisip, lăsându-le doar capul afară şi printre frunţile lor galopau armăsari stimulaţi cu biciul. Pericole cu duiumul, bidivii puteau oricând să calce cu copitele soldaţii lui Mihai, care nu schiţau niciun gest de apărare fiind “îngropaţi” în nisipul de pe malul Mării Negre. Iar alergarea cailor era nebunească, pe un spaţiu de câţiva metri. Actorii se temeau de scena cu riscuri mari, şi nici curajul exemplar al lui Nicolaescu, care s-a introdus primul în nisip, nu le-a micşorat sperietura. Noroc cu umorul lui Jean Constantin, care a lansat o replică în stare să detensioneze atmosfera. Jean, doar cu capul afară din nisip, a strigat: “Când calci într-un rahat, cumperi un bilet la loto şi se zice că vei câştiga. Mă rog să-mi cadă şi mie o balegă pe frunte de la armăsarii ăştia vitezişti, că sigur scap de copite”. Au izbucnit în râs toţi actorii băgaţi în nisip, groaza de accident s-a risipit şi vitejii au cântat în plin tropot al cailor: “Lasă, lasă, lasă, că ajungem noi acasă!”. În sălile de cinematograf, când se derula scena cu galopul ucigător al cailor, publicul reacţiona cu ropote de aplauze. Umblă şi face deliciu printre oameni o mulţime de povestiri despre hazul cu care era înzestrat Jean. În aplaudatele cuplete spuse de duo-ul Dem Rădulescu-Jean Constantin, se auzea zicerea Bibanului: “Eu nu mă urc în avion fără Jean, că dacă se rupe o aripă a avionului, are două aripi Jean şi mă ia şi pe mine pe o aripă a lui de cioară”. În restaurant, printre mese, se mai învârtea câte o negricioasă cu fustă strident colorată, care vindea flori. Jean cumpăra un buchet şi-i dădea balaoacheşei două sute de lei. Se mirau mesenii de dărnicia lui Jean, dar comicul de geniu risipea uimirea: “Cum să nu-i dau bani mulţi, că e maică-mea!”. În realitate, mama lui Jean Constantin era grecoaică.

×