x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Aripile... care au salvat un copil

Aripile... care au salvat un copil

de Maria Timuc    |    27 Feb 2011   •   19:14

L-am dăruit pe Vasilică – porumbelul pe care l-am salvat de la îngheţ şi inaniţie în seara de Revelion – unui băieţel în vârstă de 8 ani. "Dacă mi l-a trimis Dumnezeu, trebuie să am grijă de el", mi-am spus atunci, fără să ştiu că era adevărat sută la sută. Am intenţionat să-i fac o bucurie copilului, căci el îşi dorea o pasăre, dar nu-mi imaginam că se poate şi mai mult decât atât, până când nu... s-a întâmplat.

În urmă cu mai bine de o săp­tă­mână, Vasilică a început să se agite în miez de noapte. Doarme într-o co­livie de papagali, iar ziua zburdă în libertate prin toată casa. În noap­tea cu pricina, Vasilică a început să dea din aripi cu toată puterea, în aşa fel încât i-a enervat de-a binelea pe părinţii copilului. Exasperaţi de zgomotul pe care-l făceau aripile lui Va­si­­lică, ce se izbeau neîncetat de coli­vie, bărbatul şi femeia au cedat. "Mi-am zis că-l las liber, să putem dormi", a mărturisit ea. De îndată ce l-a eliberat pe Vasilică, el a zburat direct în camera copilului şi s-a aşe­zat pe biroul aflat lângă patul în care dormea băieţelul. Curioasă, femeia s-a dus după el. În acel mo­ment a auzit că băieţelul vorbea prin somn. "Ah, visează copilul, să-l tre­zesc", şi-a spus mama îngrijorată. L-a atins uşor cu mâna pe frunte şi atunci a simţit că... frigea. Când a aprins lumina, a văzut că obrajii co­pi­lului erau roşii, de parcă ar fi luat foc. "Are febră copilul", a strigat fe­me­ia atunci... În clipa în care i-au pus copilului termometrul, tempera­tu­ra era de 40 de grade... Părinţii i-au făcut imediat o împachetare cu oţet şi i-au dat un medicament pentru scăderea temperaturii. Şi-au pe­trecut toată noaptea lângă băieţel, care... delira din pricina febrei atunci când porumbelul se zbătea în colivie.

Numai după ce starea copilului s-a ameliorat puţin, părinţii au înţeles de ce era prima noapte în care Vasili­că făcuse gălăgie, aşa încât să-i tre­zească. De ce zburase imediat lângă copil... Pasărea – care iubeşte copilul şi invers – a simţit pericolul şi a găsit o metodă să comunice situaţia, dând aprig din aripi şi enervându-i pe părinţi în toiul nopţii. A doua zi, copilul a luat pasărea în braţe şi i-a spus drăgăstos; "O, Vasilică, tu ai simţit că eram în pericol"? "Noi, ca pă­rinţi, n-am simţit nimic", a conchis mama fără mândrie..

Cei care cred în "întâmplare" ar pu­tea spune că a fost o întâmplare ca po­rumbelul să facă gălăgie când fe­bra risca să producă efecte devasta­toa­re în corpul copilului. Din punct de vedere spiritual însă, nimic nu este întâmplător. Iată ce spune unul dintre remarcabilii cercetători ai stărilor de conştiinţă avansată, dr David Hawkins; "Divinitatea este calitatea intrinsecă şi înnăscută, precum şi esenţa conştienţei / exis­ten­ţei(...). Tot ceea ce există este conştient de propria sa existenţă şi totodată de conştienţa tuturor lu­cru­rilor"! Aşadar, Dumnezeu este pre­zent şi într-un porumbel, şi într-o floare, şi în pomi, şi în ierburi. Pre­zenţa sa face ca tot ce există să aibă calitatea tulburătoare a conştienţei, care intră în manifestare în anumite condiţii.

Creşterea nivelului de conştiinţă al oamenilor, al animalelor, al tutu­ror formelor de viaţă este fenomenul aş­teptat pentru anul 2012 sau vârful său de manifestare, căci nivelul de conştiinţă al vieţuitoarelor a crescut, deja, tulburător în ultima sută de ani (cu acest subiect voi reveni), cum multe dintre animalele de azi au început să manifeste virtuţi aproape omeneşti. Acum câţiva ani am auzit că un câine îşi imita stăpânul, care construia căsuţe de lemn. De câte ori mergea în parc, câinele aduce în gură câte un lemn. Şi-a făcut o stivă mare în casă, de care nu se putea apro­pia nimeni, căci se confrunta cu mârâitul nervos al câinelui. Prin aceasta, câinele dădea semne că chiar şi-ar construi şi el măcar o că­su­ţă. Pentru că nivelul de conştiinţă al lumii vii a crescut, probabil că nu vor mai fi singulare situaţiile în care un crocodil îl salvează pe omul care-l hrănea în iaz (asta s-a întâmplat în anul 2004, la tsunami, când crocodilul l-a purtat pe om pe spatele său până ce l-a adus la mal). Nu vor mai fi singulare situaţiile în care câinii  pot salva copii, nici situaţiile în care hipopotamii se vor lupta inteligent cu tigrii pentru a-şi slava puiul (acesta a fost un film documentar mi­nunat). Dumnezeu poate fi ascuns într-un hipopotam, într-un crocodil sau într-un porumbel şi uneori, iată, se poate manifesta ca un po­rum­bel care-ţi pică degerat la uşă în noaptea de Revelion şi care bate din aripi cu disperare în altă noapte ca să salveze copilul. Aripile porumbelului, aripile lui Dumnezeu sau, cine ştie, poate or fi tot una..

×