Armata şi bugetul. Eterna problemă

Anul 2007 reprezintă un examen de seriozitate a autorităţilor romăne. Primul in interiorul UE, al treilea ca membru NATO. Dacă la proiectarea bugetului pe 2008 cifra pentru apărare se situează sub 2%, inţeleg că actualul regim politic are alte priorităţi decăt securitatea naţională. Iar cei care nu pun preţ pe acest domeniu vital nu merită să supravieţuiască politic. Chestiunea e valabilă pentru orice partid care susţine altceva, nu doar pentru cele de la putere.

Pe vremea cănd Romănia făcea tot ce-i stătea in putinţă să devină membru al NATO, pentru a-şi spulbera temerile privind securitatea naţională, autorităţile s-au angajat să atribuie apărării un buget egal cu 2,38% din produsul intern brut pentru cel puţin cinci ani. La vremea respectivă, toate bune şi frumoase. Presa a salutat un demers cu efect politic şi diplomatic sigur, iar mai-marii Alianţei au văzut in gestul Romăniei o determinare in plus pentru aderare. Dar iată că nici n-au trecut primii ani ca aliat, şi statul romăn vrea să se facă de băcănie cu orice chip. Delăsarea a inceput o dată cu venirea la putere a fostei Alianţe Dreptate şi Adevăr, un organism ce gestionează azi succese in contumacie. 2005 şi 2006 au fost ani cu buget al apărării sub angajamentul luat faţă de NATO.

Raţiunile unei alocări de 2,38% din PIB sunt multiple. Prima este aceea că nu poţi solicita apărare colectivă pe principiul "toţi pentru unul, unul pentru toţi" dacă ai unul dintre cele mai mici bugete de profil din Alianţă. A doua raţiune, poate chiar mai importantă decăt prima, este aceea a inzestrării armatei. La acest capitol e suferinţă mare. Peste 80% din tehnica aflată in dotarea militarilor romăni este depăşită fizic şi moral, uzată şi neperformantă. Faptul este recunoscut chiar şi intr-un document oficial din Ministerul Apărării. A treia raţiune e mai degrabă una morală. Nu mai putem lăsa Armata, cea care a fost vărf de lance pentru integrarea in NATO, să călărească fiare ruginite şi cai morţi. Orice stat civilizat, care pretinde un pic de respect atăt pe plan intern, căt mai ales pe plan extern, are o armată puternică şi bine dotată. La noi, calitatea umană şi voinţa politică au depăşit cu mult nivelul inzestrării militare. Â

Acum este indiscutabil ceasul al doisprezecelea pentru dotarea cu tehnică militară performantă. Cine a mers zeci de kilometri prin deşertul afgan sau cel irakian cu un TAB din anii ’70 fără aer condiţionat ştie ce spun. Eu am trăit această experienţă nedorită. Sunt insă multe alte exemple. Cu sutele.

Anul 2007 reprezintă un examen de seriozitate a autorităţilor romăne. Primul in interiorul UE, al treilea ca membru NATO. Dacă la proiectarea bugetului pe 2008 cifra pentru apărare se situează sub 2%, inţeleg că actualul regim politic are alte priorităţi decăt securitatea naţională. Iar cei care nu pun preţ pe acest domeniu vital nu merită să supravieţuiască politic. Chestiunea e valabilă pentru orice partid care susţine altceva, nu doar pentru cele de la putere.

De aici inainte, dacă va fi nevoie să intervenim intr-o calamitate naturală pe plan intern sau pe un teatru de operaţiuni extern, sub egida NATO, tehnica noastră se rupe in bucăţi. E nevoie de investiţii urgente pentru a nu ne pune in pericol apărarea naţională şi cea colectivă. Şi mai mult, pentru a nu ne face de răs in faţa celor care cred despre noi că suntem o forţă.

Se impun, indiscutabil, cheltuieli importante in toate categoriile de forţe: terestre, navale şi aeriene. Proiectul de 10-12 miliarde de euro a fost deja lansat. Teama de cheltuială vine şi din trecut, cănd s-au investit sute de milioane pe tot felul de table vechi sau pe montarea unor tehnologii performante pe tehnică sovietică depăşită.


Dacă vrem un stat modern, trebuie să invăţăm să cheltuim. Ne tănguim ca pe vremea lui Ceauşescu, că ne luăm armament, dar e secetă şi sunt pensiile mici. Nu au nici o legătură una cu alta. Bani sunt destui. E nevoie de ceva mai mult creier pentru modalitatea de alocare bugetară. Din PIB-ul nostru de peste 100 de miliarde de euro putem să dăm liniştiţi 2 miliarde la armată. E un procent absolut rezonabil şi ar fi nedrept faţă de instituţia care a contribuit cel mai mult la integrarea in NATO să-i lăsăm baltă in grava criză de inzestrare.

Important este să avem licitaţii curate, care să nu fie mai apoi subiect de judecată prin instanţele romăneşti sau internaţionale.

Dacă la o licitaţie de 300 de milioane de euro cu avioanele de transport tactic am ajuns in justiţie, ce se va intămpla cu cea mai mare licitaţie din istoria Armatei Romăne? Ne pregătim să cheltuim 3-4 miliarde de euro pentru avioanele de luptă multirol. Dacă din start nu se elimină orice suspiciune, la suma pusă in joc se va declanşa probabil un război cu rachete intre competitori...

Fără intervenţii politice covărşitoare, cu prioritatea cerinţelor profesionale şi operaţionale, trebuie să gestionăm cu inteligenţă acest capitol important. Procesul de inzestrare militară va fi unul fundamental pentru ruptura cu trecutul comunist corupt şi renunţarea la mentalitatea de chioşc.Â