Armistitiul din PSD

Batalia pentru putere din PSD nu a luat sfarsit. Ea a intrat insa intr-o faza de armistitiu.

Miercuri, 2 noiembrie, dupa intalnirea cu liderii de filiale, Mircea Geoana, presedintele PSD, le-a zis jurnalistilor cam asa:
"Acum, toate discutiile in contradictoriu, contestarea actualei conduceri, neclaritatile diviziunii muncii intre liderii nationali sunt clarificate din punct de vedere politic. Rodajul s-a incheiat, toata lumea s-a invatat cu pozitia pe care o detine in partid, eu cu cea de lider".
Aceasta luare de pozitie nu e singulara in ultimul timp. Au mai fost si altele, unele chiar pitoresti de-a dreptul, cum ar fi, de exemplu, asertiunea cu valoare de maxima napoleoniana:
"Diplomatia e sora buna cu militaria. Cine e pesedist sa vina alaturi de noi. Cine nu, sa plece. E momentul sa dam militaria jos din pod".

Dublate de o sporire a iesirilor lui Mircea Geoana in spatiul mediatic al patriei, concomitent cu vizibila retragere a lui Adrian Nastase, aceste afirmatii categorice se vor un semnal. Semnalul unei realitati.
Si anume.
Framantarile din PSD au luat sfarsit. Partidul a ajuns, in fine, la unitatea de respiratie si transpiratie a unui comando parasutat in teritoriul dusman. S-a dus, ca un vis urat, si vremea contestarii conducerii. Prin conducere intelegandu-se, fireste, Mircea Geoana. Adrian Nastase s-a retras in plan departat. Ion Iliescu a inceput sa vina la sedinte. Ceea ce pentru un om ca el, cu o viata ca o sedinta nesfarsita, e dovada fara echivoc a trecerii sub ascultarea Liderului. Dinspre Miron Mitrea nu-i nici o problema. Oricum, fostul lider sindical a abandonat demult, in camara de vechituri, trompeta de pe autobasculanta.

Afirmatiile politicienilor au un enorm dezavantaj. Nu sunt insotite si de explicarea necesara. Fapt firesc. Autoanaliza e un narav ce se lipeste greu de un politician.
Mircea Geoana s-a remarcat pana acum printr-un conflict batator la ochi: cel dintre figuratia sa de autoritate si realitatea, banuita de toti, a lipsei de autoritate.
Se inscriu declaratiile cesariene din ultimul timp in aceasta logica?
Fireste ca nu.
Luarile de pozitie din ultimul timp exprima o realitate a fostului partid de guvernamant. O anume unitate, fie si in planul imaginii.
O realitate avandu-si cel putin doua cauze:
1) liderii PSD sunt prin excelenta politicieni. Politicieni de cariera. Spre deosebire de multi dintre politicienii CDR, care au strabatut fulgurant bolta politicii noastre, liderii PSD au ramas in politica si dupa caderea de la Putere.
In atari conditii, fiecare dintre ei si-a dat seama ca destinul lui de politician poate fi pus sub semnul intrebarii daca nu-si struneste vanitatile. Drept urmare, toti cei nemultumiti de ierarhiile stabilite la Congresul din aprilie s-au potolit;
2) toti liderii PSD sunt de acord ca Adrian Nastase a fost un presedinte autoritar. Premier si presedinte, actualul lider al Camerei Deputatilor nu i-a prea lasat pe ceilalti sa zburde politiceste. Pe unii i-a tinut in frau amenintandu-i cu nemiloase represalii. Pe altii i-a eclipsat mediatic. Baronilor centrali si locali, formati sub aripa lui Iliescu, le-au fost contrapusi tineri adusi in partid si promovati spectaculos de catre seful partidului. Sub presedintia lui Mircea Geoana e altceva. Oricat s-ar stradui fostul ministru de Externe, nu va reusi in prea scurt timp sa aiba in partid autoritatea detinuta de Adrian Nastase. O asemenea situatie, careia cei interesati ii zic o reala democratie in partid, convine baronilor de la toate nivelurile.

Batalia pentru putere din PSD nu a luat sfarsit. Ea a intrat insa intr-o faza de armistitiu. Pentru a o intretine sau pentru a o relansa trebuie sa ai un motiv. La ora actuala nu exista insa nici un motiv temeinic pentru a contesta sefia lui Mircea Geoana.
PSD creste in sondaje, chiar daca nu prin propria-i prestatie, ci prin prestatia catastrofala a Coalitiei de guvernamant.
Nu s-a ivit pana acum nici un examen care sa dea pretendentilor la sefia suprema vreun motiv de contestare convingatoare a lui Mircea Geoana.
Linistea actuala din PSD e specifica unui partid care s-a impacat cu gandul unei lungi hibernari in Opozitie.
E o liniste care s-ar face praf si pulbere daca PSD ar veni prea repede la a guvernare.