In lumea-n care traim astazi - sa-i zicem capitalism mediatic? - legatura dintre cat valorezi si cat castigi nu mai are nici o dimensiune etica. Nu mai exista nici o instanta exterioara care sa decida care munca este mai utila comunitatii si care e mai lipsita de importanta si sa le recompenseze in consecinta, gradat si judicios.
Vechiul sistem umanist (comunismul a fost doar o caricatura a lui) care admitea ca la formarea fiintei umane contribuie in primul rand cunoasterea, concretizata in stiintele si artele inalte, s-a prabusit. Traim azi intr-o lume hedonista, a divertismentului si a jocurilor, foarte asemanatoare amurgului Imperiului roman. Intr-o astfel de lume, ideea de valoare nu se mai leaga nici de munca, nici de importanta sociala a activitatii tale. Valoarea, ca si rasplata ei, se negociaza continuu, in lipsa oricarui arbitraj. Ajungi sa castigi exact atat cat sunt dispusi oamenii sa te plateasca.Ti se pare revoltator ca un caraghios de la televizor, care face o emisiune de toata jena, sa castige de sute de ori mai mult decat un profesor sau un savant? Sa nu ti se mai para, pentru ca tu il platesti atat. De cate ori casti gura la emisiunea lui ii bagi bani in buzunar, si cu cati sunt mai multi ca tine, cu atat mascariciul se imbogateste mai tare. Te indigneaza faptul ca numele unui escroc oarecare e pe toate buzele? Ca o semiprostituata fara pic de voce, deghizata in cantareata, face bani cu nemiluita si are vile cine stie pe unde? Nu e nimic iesit din comun. Traim vremuri carnavalesti, unde anormalul e norma. E vremea spectacolului si a stridentelor de toate felurile. Platim ca sa ne simtim bine, dincolo de orice idee de bun-simt, de datorie, de dreptate, de adevar. Pompam nemasurat bani in insi care ne distreaza. Apoi mediile se napustesc asupra lor si-i transforma peste noapte-n vedete, ce ne sunt iarasi bagate pe gat, ca sa le dam inca si mai multi bani. Sistemul e perfect si merge ca uns. Ce produce el pana la urma? Valurile pe care pluteste-n sus si-n jos dopul de pluta al vietilor noastre. Daca tot nu crezi in nimic, macar sa te distrezi ca lumea pana dai in primire. Traim, de fapt, vieti tipice de psihopati.
Straniu este ca vedetele nu sunt doar regii acestui mod de viata, ci si martirii lui. La cel mai mic semn de slabiciune, starul e lovit din toate puterile de chiar cei care l-au creat. Caci prabusirea unui zeu e un spectacol inca si mai telegenic decat inaltarea lui. Spectacolul ruinarii unei cariere e construit la fel de deliberat, la fel de pragmatic si de nesentimental ca si cel al inscaunarii lui.
Acest lucru il afla zilele acestea, pe pielea proprie, si "briliantul" fotbalului nostru, Adrian Mutu. Cred ca nici nu-i vine sa creada ce se-ntampla. De la o zi la alta, cei care-l adulau s-au intors impotriva lui fara mila, exploatandu-i deruta si adancindu-i criza morala. Distrugandu-l, adica, deliberat. Varandu-i microfoanele aproape pe gat si lingandu-l cu lentilele camerelor pe obraji, doar-doar s-or aburi de la o lacrima. A fost vandut si cumparat pe toate tarabele. Biata lui persoana privata, incapabila sa faca altceva decat fac toti cei ca el cu gramezile de bani (case, masini, femei, droguri, easy come easy go), a fost cercetata pana-n cele mai ascunse unghere. De parca drogurile si orgiile contau. De parca potenta lui sau blugii lui "de o mie de dolari" contau.
De fapt, singurul lucru care conteaza este ca acest sistem al mediilor si-al divertismentului generalizat incepe sa devina la fel de odios, de frustrant si de cinic ca si capitalismul salbatic de altadata, prin repartitia enorm dezechilibrata a profitului comunitatilor umane. Nu sunt pentru egalitarism, Doamne fereste, dar nici pentru o lume sardanapalica. Mutu a fost creat si apoi distrus prin revarsarea asupra lui a mult mai multi bani decat e decent sa castige un om lovind cu piciorul o minge.
Citește pe Antena3.ro