Scriam cu ceva vreme în urmă despre cutremurul de care se teme cu adevărat Traian Băsescu. Plecam de la avalanşa de ştiri care se vechiculau pe toate canalele noastre media privind un mare cutremur care ar fi urmat să producă în România şi ajungeam la încheierea că singurul cutremur de care se teme Traian Băsescu se numeşte “anul electoral 2014”: alegerile europarlamentare şi, în mod cu totul deosebit, alegerile prezidenţiale.
Reiau tema, dar într-un alt context, creat de prognozele despre iarna nemaipomenit de friguroasă ce se va abate asupra României. Numai că nu doar despre iarnă şi despre fiorii săi reci se poate vorbi în cazul lui Traian Băsescu. Dosarul combinaţiilor pe care le-au făcut Traian Băsescu şi acoliţii săi pentru ca, după lăsarea sa la vatră, comandatul suprem al desantului terorist împotriva Interesului Naţional al României să devină “întâiul fermier al ţării”, abia a început să fie devoalat. Urmează noi “surprize-surprize”?
În cheia propagandistic-triumfalistă a presei arondate (încă) locatarului din dealul Cotrocenilor, subiectele asupra cărora se concentrează cu argumente solide şi cu dovezi beton investigaţiile jurnaliştilor de la Antena 3 şi “Jurnalul Naţional” sunt taxate “calomnii” sau “intoxicare”. Dar cu asemenea calificative nu se răspunde întrebărilor, tot mai multe şi tot mai grave, pe care le naşte derularea investigaţiilor gazetăreşti. Spun (doar) gazetăreşti, fiindcă onor DAN-ul nu şi-a făcut, încă, timp pentru ele şi nici nu dă semne că ar dori să îşi facă.
Iar, dacă am adus în discuţie termenul “intoxicare”, am făcut-o pentru că, într-adevăr cred că subiectul merită să fie tratat cu toată atenţia. Cu atât mai mult cu cât, într-adevăr, este vorba despre nişte intoxicări: cele care l-au avut ca emiţător şi beneficiar pe Traian Băsescu însuşi.
Prima intoxicare a fost imaginea publică pe care şi-a arogat-o- la alegerile prezidenţiale din 2004- Traian Băsescu, aceea de “unul de-al nostru”, “popular”şi mai ales “ necruţător cu corupţii”. În realitate. un surogat de imagine, care a fost gândit şi opera într-un contrast flagrant cu o altă falsă-imagine, cea construită, cu cinsim şi( de ce n-am recunoaşte-o?) cu abilitate, duşmanului său jurat: Adrian Năstase-”arogant”,”patru case” etc. Adrian Năstase pe care, pentru că Traian Băsescu ştia din capul locului că nu îl poate învinge ca adversar politic pe terenul luptei de idei, tot el l-a decretat duşman de moarte şi, în consecinţă, s-a hotărât să îl distrugă cu orice preţ.
Imaginea populistă, de larg consum, a unui Traian Băsescu “omul din popor şi pentru popor” a fost prima intoxicare din Marea Manipulare la care, la prezidenţialele din 2004, au achiesat într-o mare proporţie românii. Din păcate nu numai românii, pentru că, iar acesta este lucrul cel mai grav!, pe această minciună crasă au mizat, multă vreme, influente cercuri de putere şi de interese din afară.
Trecând peste alte manipulări mai mici – cum ar fi şi aceea, tot din bătălia electorală din 2004, despre fraudarea voturilor-, ajungem, la cea de a- doua mega manipulare –şi ea, tot prin intoxicare- care i-a afectat direct aliaţii vestici ai României, în primul rând Germania şi Statele Unite, cărora li s-au adăugat înalte oficialităţi ale Uniunii Europene. Mă refer, de bună seamă, la cacelmaua servită de către Traian Băsescu et comp, cu ocazia referendumului naţional din vara anului trecut, atunci când sus numitul a fost demis prin votul majorităţii covârşitoare a cetăţenilor români. Fireşte, s-ar putea deschide o mai amplă discuţie despre factorii şi circumstanţele care au motivat şi au făcut posibilă intervenţa salvatoare a unor “licurici” mai mari sau mijlocii, dar poate că nu e locul, deocamdată, pentru aşa ceva…
De data asta, însă, există multe şi certe indicii că - şi în cazul lui Traian Băsescu- proverbul românesc despre ulciorul care nu merge de multe ori la apă începe să se adeverească. Un foarte recent şi semnificativ reper fiind articolul din “New Europe”, în care se scrie, negru pe alb despre “regimul şi despotic al lui Traian Băsescu”, personajul principal al vitriolantei analize fiind numit “ultimul autocrat al Europei.” Un articol pe care europarlamentara Renate Weber, recunoscută pentru echilibrul şi sobrietatea judecăţilor sale, îl aprecia ca “devastator pentru Traian Băsescu dar şi mai devastator la adresa liderilor politici europeni”. Cei care nu au putut (sau nu au vrut? n.n.) să vadă adevărul despre Traian Băsescu.
Să fie, aşadar, articolul din “ New Europe” un simplu exerciţiu gazetăresc sau, dimpotrivă, un foarte serios semnal de avertisment?…
Tocmai de aceea scriam, mai înainte, că iarna care se apropie se anunţă a nu fi, câtuşi de puţin, una uşoară. Şi la propriu şi la figurat! Aşa încât, lui Traian Băsescu şi băieţilor lui chiar şi cele mai optimiste prognoze le dau fiori reci, în comparaţie cu care temperaturile arctice par, mai degrabă, unele… de Sahara.
Nu de alta dar ştim cu toţii vorba clasicului în viaţă:”Iarna nu-i va vara”!
Iarna lui 2013-2014- de aici, din România şi vara lui 2012- de la Berlin, de la Bruxelles sau de la Washington, bineînţeles…