Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu litere de-o schioapa un ziar titreaza: 'Pretul mediu pentru medicamente s-a dublat in ultimii sase ani' si totodata constata ca pretul mediu al unui produs de import este de aproape cinci ori mai mare decat al unui produs din tara. Adevaruri intru-totul similare se regasesc in alte preturi dupa momentul privatizarii unor industrii sau utilitati.. M-a surprins destul de tare citind in Blestemele Deuteronomului din Vechiul Testament urmatoarele: "Strainul care va fi in mijlocul tau se va ridica tot mai sus peste tine iar tu, tu vei cobori tot mai jos; el iti va da cu imprumut iar tu nu-i vei da cu imprumut; el va fi fruntea si tu vei fi coada.' Prin urmare, nu era obligatoriu sa se intample asa daca privatizarile ar fi fost o binecuvantare. In realitate, principala directie de infiintare a unei economii de piata in Romania, ca si in alte tari ale tranzitiei post-comuniste, n-a putut fi transformarea unor activitati economice aflate intr-o stare de inapoiere si degradare in activitati eficiente pe principiile pietei. In Faptele Apostolilor gasim cuvintele pilduitoare ale unui mestesugar care spune: "Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de industria noastra'.
Pentru marea finanta si investitorii europeni drumul Romaniei catre UE insemna in primul rand accesul la pietele romanesti interne dar si la acelea pe care Romania le avea prin exporturile sale. Marketingul (adica propaganda) prin care s-a "vandut' aceasta operatiune de acaparare de piete se rezuma corect in titlul articolului ca o parafraza la cuvintele Apostolului Pavel.
Recent, comisarul european Joaquim Almunia, el insusi spaniol, spunea despre cele 100 miliarde Euro acordate de UE pentru salvarea bancilor spaniole ca: "Banii nu sunt niciodata gratis; ei vin insotiti de anumite conditii dar nu se poate admite ca se indreapta catre o tara bananiera'. Iar Paul Krugman arata ca: "Elitele politicii europene sunt totdeauna gata sa intre in actiune pentru a apara bancile dar, pe de alta parte, nu doresc deloc sa admita ca politicile lor au fost un esec pentru economie'. Oamenilor pe care trebuia sa-i serveasca li s-a impus mentalitatea ca "suferinta economica e un fel de mantuire'.
Cand, despre perioada de prelungita crestere economica a Romaniei 2000-2008, se spune ca s-au acumulat mari deficite in special din cauza datoriilor private acumulate, nu se prea spune ca si consumul nu a fost atat de mare pe cat de exagerat din cauza preturilor in continua crestere indeosebi la utilitati. A venit nevoia de a ne imprumuta cu multe miliarde de Euro pentru a plati acele datorii acumulate mai ales din importurile masive pe calea deschisa a ocuparii pietelor romanesti. Aceste imprumuturi, ce sa vezi, se numesc ajutoare. Fratilor, cine pe cine ajuta? Aceste ajutoare maresc povara datoriei externe a tarii facand si mai dificila sarcina Guvernului Romaniei de a plati datoria existenta concomitent cu asigurarea unui minim decent de servicii publice (invatamant, sanatate, pensii, ordine publica, justitie)
In fata unui real si grav pericol de recesiune catastrofala pana si marea finanta incepe sa inteleaga ca austeritatea (taierea bugetelor nationale, salariilor si pensiilor) nu functioneaza daca oamenii nu inteleg necesitatea ei. Lectia formidabila a alegerilor locale din Romania este chiar aceasta. Cei ce predica austeritatea si, in acelasi timp, gasesc toate mijloacele perverse si/sau abuzive de a se imbuiba sunt dur sanctionati de votul popular. Pe drumul tranzitiei am servit marea finanta si investitorii ei, bancile si multinationalele dar n-am protejat suficient ceea ce era sansa noastra de a rezista cand lumea a intrat in criza. Vom invata oare lectia – veche de cand lumea – a apararii hotarate a mijloacelor noastre de a crea avutie pentru noi?
