August fara deflatie

Nu e nici un paradox: multe preturi cresc, dezinflatia continua. Ceea ce inseamna ca, in societatea romaneasca, fenomenele economice au parte de transformari semnificative

Toate socotelile indreptateau o prognoza superoptimista pentru luna august: o scadere de preturi. Asta ar fi insemnat: inflatie sub zero. Deflatie, asadar. Care ar fi asigurat atingerea tintei de dezinflatie pentru 2005, de 7%.

Au venit insa inundatiile si au dat o alta turnura lucrurilor. Acum putini mai cred ca tinta de inflatie, de 7%, mai poate sa ramana in picioare. A fost deja avansata o noua tinta, de 8%. Fiind insa sub 9%, inseamna ca dezinflatia continua.

Dar nu numai inundatiile au incurcat lucrurile. E cert, acum, ca vom plati mai mult pentru lumina si pentru caldura. Dar, spre deosebire de alti ani, cand scumpirile la energie electrica si la energie termica miscau inflatia in sus, acum inflatia isi continua coborarea.

Nu e nici un paradox: multe preturi cresc, dezinflatia continua. Ceea ce inseamna ca, in societatea romaneasca, fenomenele economice au parte de transformari semnificative. A trecut vremea cand miscarile de preturi la energie, la utilitati in general produceau explozii in lant. Imediat se scumpeau transporturile. Mai departe, se scumpeau marfurile transportate, alimentare si nealimentare. Si, mai cu seama, se scumpeau serviciile. Rezultatul final era galopul inflatiei. Acum, insa, lucrurile s-au schimbat. Pot sa urce unele preturi. Inclusiv la produse alimentare. Dar astfel de scumpiri nu mai produc efecte in lant. Inflatia, definita prin cresterea generalizata a preturilor de consum, nu numai ca nu creste, dar chiar scade.

Dar vulcanul inflationist inca nu s-a stins. Blocajul financiar, care scade cu incetinitorul, continua sa reprezinte un factor de presiune. Caci producatorii de arierate sunt cei mai mari producatori de inflatie. Ei emit bani-surogat.

Dureri de cap ne dau si marile intreprinderi nerentabile, care inca pot sa dicteze preturile si sa comande pe piata. Si ele vor inflatie. Si produc inflatie. Fiindca numai astfel isi permit sa fabrice mai putin, cu costuri mai mari, dar sa vanda mai scump. Mai mult, au invatat sa faca profit din inflatie si e foarte greu sa fie dezvatate de drog, care le da senzatia de bine in timp ce le ucide treptat.

Desi dezinflatia continua, in societatea romaneasca persista inca un climat inflationist. Un climat periculos, chiar perfid, axat pe exacerbarea componentei psihologice a cresterii preturilor.

N-am scapat de frica de inflatie. Si nici de reflexul de a anticipa inflatia. De aici ni se trag multe necazuri. Climatul inflationist loveste puternic in stimulentele muncii. Interesul pentru un flux real al pregatirii si performantei profesionale creste intr-adevar, dar creste incet. Din aceasta cauza, in primul rand, noi nu avem decat o eficienta modesta. Munca nu este competitiva si e prea putin stimulata sa devina competitiva.