Am scris de prea multe ori, pe un ton critic, dar (aș vrea să cred) și argumentat, despre prestația prof.univ. dr. Tudorel Toader în calitate de ministru al Justiției, pentru ca, de data asta, cineva să mă bănuiască a-i acorda circumstanțe atenuante și, cu atât mai puțin, să creadă că aș dori să îi țin partea. Numai că, măcar în situația de față, nu pot să nu îmi exprim indignarea față de maniera de o crasă mitocănie în care (încă) procurorul general Augustin Lazăr a ales să răspundă invitației pe care profesorul universitar doctor Tudorel Toader i-a adresat-o pentru azi dimineață. Invitație făcută nu în calitate de persoană particulară . După cum nici discuția nu era una la o cahfea și la o șuetă... Nu, era vorba despre o discuție pe o temă extrem de sensibilă și de importantă despre care ministrul al Justiției, Tudorel Toader avea dreptul și datoria să se informeze de la cel direct vizat, adică de la procurorul general, Augustin Lazăr. Este vorba despre refuzul sistematic al (încă) procurorului general de a pune la dispoziția comisiei parlamentare care cercetează alegerile din 2009 o copie a dosarului deschis pe acest subiect și pe care Parchetul General l-a clasat.
Invitație căreia numitul domn Augustin Lazăr nu i-a dat curs, domnia sa aflându-se în concediu, așa după cum i-a și comunicat, astăzi, la telefon ministrului Justiției, Tudorel Toader. Sub a cărui autoritate, zice-se, că și-ar desfășura activitatea procurorul șef al Parchetului General. Așa încât domnul ministru s-a văzut pus în situația din savurosul spot publicitar pentru pensionari al farmaciei inimii, ,,Catena’’: ,,La revedere! Îi trimitem o vedere…’’
Drept pentru care, mai bine mai târziu decât niciodată,domnul Tudorel Toader și-a exercitat prerogativa pe care o are în calitate de ministru al Justiției și a sesizat Inspecția Judiciară. De unde, numaidecât, au și apărut în spațiul mediatic mesaje de unanimă satisfacție și de înflăcărată adeziune față de acest gest de mare curaj al domnului ministru! Mesaje la care, cu toată dragostea, nu prea văd de ce m-aș alătura. Fiindcă, la drept vorbind, tifla pe care i-a trântit-o azi Augustin Lazăr ministrului Tudorel Toader nu este decât picătura care a umplut paharul, momentul culminant al unui lung și de acte de o inacceptabilă încălcare a normelor care reglementează corectul mers al activității în instituțiile de justiție. Iar, dacă este să spunem lucrurilor pe nume, cel care, tărăgănând, sub diverse pretexte- atenție: pretexte, nu motive!- sesizarea Inspecției Judiciare asupra repetatelor abuzuri comise de către Augustin Lazăr și Laura Kovesi, le-a creat acestora impresia că sunt atotputernici și atotbiruitori. Exemplul cel mai relevant, dar, din păcate nu și singurul!, în acest sens fiind dat de către ministrul Tudorel Toader atunci când, după o lungă înșiruire de erori și decizii arbitrare comise în fruntea instituțiilor pe care le conduc de către Augustin Lazăr , respectiv Laura Kovesi, a lăsat garda jos și a conchis că schimbarea lor din funcție ,,nu este oportună’’.
Dacă, totuși, ar fi nevoie- și chiar este nevoie!- să se adreseze felicitări pentru curajul și determinarea cu care s-au luptat (acesta este cuvântul!) pentru a se ieși din inerție și a se trece la măsuri efective, care să pună capăt comportamentului sfidător și profund incorect afișat atât de către Augustin Lazăr, cât și de către Laura Kovesi, aceste felicitări trebuie adresate în primul rând unor personalității reprezentative ale lumii justiției, care au făcut demersuri publice în acest scop. Dana Gârbovan, Ingrid Mocanu și Adina Daria Lupea fiind, cred, primele nume care trebuie menționate, într-o asemenea ordine de demonstrație!
În egală măsură, este necesar să fie felicitați acei politicieni care au dovedit că pun Interesul Public mai presus de tăcerea complice în care alți colegi ai lor s-au complăcut. De data asta, în mod deosebit fiind de remarcat faptul că un demers de o excepțională tenacitate este cel al tânărului deputat PSD, Liviu Pleșoianu. Cel care pur și simplu nu l-a slăbit din pe ministrul Tudorel Toader, așa încât, decizia de azi a ministrului Justiției este, în felul ei, și o consecință a eforturilor ambițiosului nostru confrate.
Cât privește referirea la aportul presei, cu adevărat profesioniste și independente de orice determinare politicianistă, trebuie să facem o mențiune specială pentru eforturile extraordinare ale jurnaliștilor de la Antena 3 și Jurnalul Național care nu și-au cruțat adversarul recunoscut- judecătorii și procurorii neprofesioniști sau, mai grav, aserviți intereselor de clan- în fruntea cărora s-au aflat și, din păcate, încă se mai află, Augustin Lazăr , Laura Kovesi, dar încă și alții de seama lor.
Din toate aceste motive , ca și din altele, asupra cărora nu mai mă mai opresc deocamdată, repet și întăresc ideea că nu actualul ministru de Justiție, Tudorel Toader, este cel care merită, în primul rând, felicitări pentru decizia de a sesiza Inspecția Judiciară în legătură cu activitatea și comportamentul lui Augustin Lazăr! Ceea ce, însă, nu mă poate opri să îmi exprim categorica dezaprobare pentru maniera în care a ales să procedeze subordonatul său ierarhic, procurorul Augustin Lazăr. Pe care, măcar faptul că Tudorel Toader, în urma controversatei sale decizii de a-l menține în funcție, ca și pe Laura Kovesi, ar fi trebuit să îl oblige la un gest de elementar respect, dacă nu chiar la o dovadă de minimă bună cuviință. Dar, vorba aceea: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Dar, încă, Tudorel Toader…
Așa stau, așadar, lucrurile în momentul de față, în ceea ce îl privește pe Augustin Lazăr. Fiindcă despre Laura Kovesi ar trebui să aflăm concluziile cam pe la 25 august, atunci când, teoretic, Inspecția Judiciară își va încheia treaba. Dar, dacă ar fi să judecăm lucrurile în contextul lor corect, real, îmi permit să am și o suspiciune rezonabilă în ceea ce privește validarea unor eventuale decizii de înlocuire din posturi a celor două personaje de lugubră notorietate. Ar fi vorba, să o spun fără alte precauții… diplomatice, despre reacțiile pe care le-ar putea avea oficialități ale Uniunii Europene , dar nu numai ele, despre care este bine știut cât de mult au scontat, mai ales pe cartea Laurei Kovesi.
Și m-aș bucura să aflu că, măcar de data aceasta, savantele dizertații ale profesorului univ. dr.Tudorel Toader au reușit să aibă efectul scontat. Adică să îi convingă pe distinșii interlocutori că a venit momentul ca lumea justiției române să le poată spune, lui Augustin Lazăr și Laurei Kovesi, un foarte bine meritat ,, Goodbye!’’ Bineînțeles, fără acel ,,my love’’ din celebrul șlagăr al lui Denis Rousos. Nu de alta dar chiar că nu mai este cazul!