Autodeservire

Cu decenii in urma, Romania se umpluse de magazine purtand acest nume. Eforturile unor lingvisti ilustrii ori ale unor ziaristi care fusesera candva studenti ai acestor profesori se dovedeau in van. Autodeservirile se inmulteau asemeni ciupercilor consemnand victoria edililor romani asupra limbii lor materne. Diplomele "pe puncte" — primite de nenumarati profesori, doctori, ingineri, filozofi etc. cu origine sociala atat de sanatoasa incat nu mai era nevoie sa si invete — inveseleau atmosfera lingvistica a patriei socialiste.

In de acum celebra editie a emisiunii dlui Paul Grigoriu, Sfertul Academic, presedintele Traian Basescu a explicat de ce, plecand de la Cotroceni la 63 de ani, dupa doua mandate, nici nu se va intoarce in politica, nici nu isi va dedica timpul altor activitati. In fapt, dl Basescu a tinut o mica si emotionanta tirada despre importanta functiei de presedinte. Printre altele, Domnia sa a spus: "Chiar o activitate comerciala mi se pare in neregula, pentru ca un fost presedinte al Romaniei, ca in orice stat civilizat, are asigurat un salariu, pe toata viata, si nu un salariu mic. Are asigurata o casa din partea statului roman pentru toata viata. Are asigurata protectie pentru toata viata. Si are trei functionari, trei inalti functionari publici care ii deservesc secretariatul pentru toata viata".

Norocos cum este, dl Basescu nu are nevoie sa astepte zece ani pentru a fi deservit de trei inalti functionari publici pana la vesnica lui pomenire. Pe langa deserviciile pe care si le aduce de unul singur, cu o exuberanta greu de inteles, dl Basescu are deja cativa inalti functionari care il deservesc exemplar.

"O scrisoare pierduta" domina scena romaneasca de peste un secol. Pentru cam o suta de ore, dramaturgia (politica si morala) autohtona a fost dominata de "Un e-mail pierdut". Daca scrisoarea lui Caragiale a fost gasita de regizori de teatru celebri si transformata in spectacole istorice, e-mailul dlui Radu Calin Cristea a fost gasit (desi termenii exacti sunt sterpelit si pus ilegal in circuit public) de regizori ai spatiului cibernetic.

Ca "baietii" continua sa ne monitorizeze vietile e un scandal, dar nu o mirare. Ca dl Valentin Nicolau nu scapa ocazia creata de acest scandal spre a trage turta pe spuza sa este de inteles. Dar ca dl Basescu si consilierii sai dau declaratii din care nu poti intelege altcevea decat ca dl Radu Calin Cristea e un somnambul, caruia i s-a nazarit ca a fost invitat la o discutie despre posibilitatea de a prelua conducerea TVR, este o porcarie gigantica, aproape de tonajul Biruintei, vasul amiral al inecatei flote romanesti.

Profesionist impecabil si om de caracter, dl Cristea si-a permis "obraznicia" de a refuza, inca din faza tatonarilor, o functie la care, in pofida propriilor retineri, era probabil mai potrivit decat toti cei care se dau de ceasul mortii sa preia "sticla nationala". Prinsi cu fofarlica, ofertantii se spala pe maini in pofida evidentelor irefutabile. Initial foarte retinut in comentariile privind un pretins malentendu, dl Cristea publica in ZIUA (11 februarie) un text antologic - "Despre cavalerism sau unde poate duce scara unui cotet".

Intr-o cancelarie politica respectabila, aceasta gainarie a Presedintiei s-ar fi soldat cu demisia cuiva. La Cotroceni s-a lasat doar cu schimbarea numelui unui cabinet - "Saftoiu 1" a devenit "Baftoiu 1". Totusi, de cata bafta este nevoie pentru ca un om cu o extraordinara vocatie de a se autodeservi si sfetnici care il deservesc cu devotament sa poata pluti pana acolo unde aceasta delta de laturi se varsa in mare? O mare a carei unica menire pare sa fi devenit — si nu de ieri, de azi — spalarea jegului politicii noastre nationale?