Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Daca nu se poate fara teama, atunci temeti-va! Actionati asa cum puteti, numai nu va luptati cu frica. De exemplu, aveti emotii cand trebuie sa luati cuvantul in public – sa va fie de bine! Emotionati-va cat poftiti si cum va place. Lasati-va in voia acestui minunat simtamant. Permiteti-va chiar sa va manifestati exagerat. Daca va veti permite acest lucru, imediat toate emotiile vor disparea. Se intampla asta pentru ca cea mai mare parte din eenrgie se consuma in lupta cu emotiile', spune Vadim Zeland ('Inainte, spre trecut', Ed. Dharana), un autor pe care vi l-am recomandat si alta data, in mod special pentru originalitatea definitiilor si a unor elemente ce compun psihologia umana. Aveti mai sus o 'terapie a emotiilor', una amuzanta, simpla, dar roditoare si interesanta.
Inceteaza sa lupti cu emotiile si emotiile te vor lasa in pace, vei scapa de ele atunci cand si ele scapa de tine, pare sa ne spuna Zeland. Noi ne pierdem energia in lupta cu emotiile. Ne impotrivim lor, ne dorim sa le ascundem, sa le punem masti, sa le amagim, sa ne amagim si sa parem linistiti sau singuri pe noi, dar cu totii simtim actiunea tulburatoare a emotiilor in momente si-n situatii diferite. O intalnire banala cu cineva ne poate face fluturi in stomac, dar noi luptam cu fluturii nostri, iar in exterior dam impresia de certitudine, siguranta si putere. Tinem un discurs si ne tremura picioarele, ni se zbuciuma inimile, ne traverseaza mii de ace si aculete prin sange, vocea ni se sugruma si, cu toate astea, cea mai mare frica a noastra se petrece launtric; luptam cu emotiile, ne impotrivim lor, caci le percepem ca pe un intrus, care ne poate arata intr-o lumina neplacuta celor din jur. Suntem prea atenti la emotii, instinctiv ne fortam sa le controlam, ne punem de-a curmezisul si le interzicem sa mai fie. Pentru toata aceasta actiune punem suflet, atentie si energie, pe care le putem economisi daca am aplica terapia 'Sunt emotionat, sa-mi fie de bine, las emotiile sa se manifeste cum vor ele'!
Noi oricum nu putem lupta cu emotiile, dar luptandu-ne cu ele nu facem decat sa le crestem puterea, sa le dam apa la moara si sa le hranim. Principiul ' de ce ti-e frica nu scapi' se aplica si emotiilor: frica de emotii se adauga emotiilor, iar emotiilor carora ne impotrivem le dam putere. A lasa emotia sa fie, sa existe, sa se produca, sa ne circule prin stomac, prin inimi, prin maini si prin picioare, dupa caz, e un fel in care ii permitem unui rau sa curga cum vrea el, iar asta-i o stare fireasca. Incercarea de a ne impotrivi curgerii unui rau e o himera, nu-i asa? Raul tot va gasi o cale sa curga, oricat ne-am impotrivi. Asta se pare ca fac si emotiile omenesti: incercarea de a le distruge la face mai puternice, iar lupta cu ele atrage consecinte dintre cele mai stranii, intre care violenta emotiilor. Acceptarea emotiei s-ar putea sa fie o terapie simpla, amuzanta si surprinzator de buna impotriva emotiei: lasi emotia in pace, emotia te lasa, la randul ei. E ca-n viata: lasi cainele sa latre, el tace. Ceea ce lasi sa existe, te lasa – la randul sau – sa existi. Pare simplu, dar functioneaza. Paradoxul este acela ca renuntarea la lupta are efecte speciale, spectaculoase si minunate si in relatia cu evenimentele neplacute ale vietii. Cand nu stii ce sa faci sau n-ai solutii, sa nu mai lupti cu situatia; las-o sa latre, accept-o si atunci se poate sa vezi uluit ca nici nu era nevoie sa faci ceva. O solutie exista, numai ca mintea care lupta n-o poate vedea, iar atunci cand lupta inceteaza, solutia mai vine si singura'.
Citește pe Antena3.ro
