Curtea Constitutionala a Germaniei da, astazi, un verdict de legalitate asupra Mecanismului European de Stabilitate (MES). Sub aceasta denumire pompoasa se ascunde un serios atac la adresa democratiei, de dragul prezervarii democratiei. Un paradox greu de solutionat de orice jurist de buna credinta.
In aparenta, lucrurile ar trebui sa fie simple pentru cei noua judecatori. Mecanismul presupune ca Executivul german va avea libertatea de a cheltui 190 de miliarde de euro pentru salvgardarea monedei euro si a statelor europene aflate in dificultate, fara a fi necesara consultarea Parlamentului. O asemenea suma este enorma chiar si pentru un stat cu PIB-ul Germaniei, felul in care este cheltuita ar putea afecta decisiv viitorul poporului german si, prin urmare, s-ar impune sa fie supus controlului legislativ. Asadar, verdictul MESerias ar trebui sa fie de invalidare.
Insa, daca exercitarea puterii poporului, exprimata prin intermediul alesilor, este o institutie fundamentala a democratiei, tot atat de adevarat este ca democratia nu poate exista in conditii de faliment economic. Or, chiar asta sustin ca incearca sa evite liderii europeni, care tintesc sa concentreze o tot mai mare putere executiva la Bruxelles.
'Trantirea' MES ar dinamita decisiv stabilitatea monedei europene. Asta n-ar fi o problema, in sine – sau mai exact, din punctul de vedere al perceptiei populare. In Germania ca si in alte state europene, este un curent popular foarte puternic favorabil revenirii la moneda nationala, iar faptul ca acest fapt nu se intampla este doar pentru ca Angela Merkel evita un referendum, tocmai fiindca stie ca ar pierde la scor.
Dar renuntarea la euro ar implica niste costuri uriase. Nu pot fi estimate, nici macar cu o aproximatie de sute de miliarde, desi multi avizati sustin ca ar fi mult mai mari in comparatie cu sumele pe care Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana le-au cheltuit si urmeaza sa le mai cheltuie pentru combaterea crizei si a speculatorilor care profita de fragilitatea euro. In orice caz, este de asteptat ca sute de mii de afaceri vor intra in colaps, ca, astfel, se vor pierde, abrupt, milioane de locuri de munca – cu toate efectele in cascada. Deci, lucrurile ar putea fi scapate de sub control, fiind amenintata insasi stabilitatea, chiar existenta Uniunii Europene.
Cine isi poate asuma o asemenea perspectiva? Adica, legea-i lege si atunci cand aplicarea ei te duce spre anarhie, adica spre absenta legii? Nu e mai bine sa calci, o data (?) peste lege, pentru a prezerva statul de drept?
Pe de alta parte, cine garanteaza ca, daca judecatorii germani vor ignora dreptul german, o vor face chiar cu titlu de exceptie si ca aceasta abdicare de la principiul suveranitatii legii va duce chiar la efectul scontat? Ce ne facem daca au dreptate cei care sustin ca dezastrul adevarat va urma abia daca se mai amana renuntarea la euro?
P.S. Chiar in momentul publicarii acestui comentariu, a fost anuntat verdictul CCG: MES este constitutional!