Azi o piuliţă, mîine un bou

CHESTIUNEA ZILEI
Nebunii dispar din balamuc, mafalda din Piaţa Victoriei anunţă cutremur, trenurile deraiază din lipsă de şuruburi, se moare căsăpit de... elicopter. Cu toate astea, românul e obsedat de şefie, iar cumetriile se ţin doar cu focuri de artificii. În România se petrec atîtea ciudăţenii, încît e de înţeles de ce ne vede lumea atipici.

CHESTIUNEA ZILEI
Nebunii dispar din balamuc, mafalda din Piaţa Victoriei anunţă cutremur, trenurile deraiază din lipsă de şuruburi, se moare căsăpit de... elicopter. Cu toate astea, românul e obsedat de şefie, iar cumetriile se ţin doar cu focuri de artificii. În România se petrec atîtea ciudăţenii, încît e de înţeles de ce ne vede lumea atipici.

Guvernul a dat în bobi şi a anunţat oficial că un cutremur de 7 grade vine în România o dată la 32 de ani. S-a şi înregistrat prima victimă. Un bolnav psihic şi-a luat cîmpii dintr-un spital de profil din Bucureşti. Pînă să dispărem cu toţii care încotro, buliţi mintal de premoniţiile mafaldei de la Victoria, e bine de precizat că specialiştii lui Tăriceanu n-au precizat ziua, ora şi minutul seismului. De ce la 32 de ani? Dracu’ ştie. Înaintea celui din ’77 a fost cutremurul din 1940, cînd s-a prăbuşit blocul Carlton. Între ele, conform unor studii serioase, sînt 37 de ani. E posibil ca prognoza să aibă la bază mecanismul hotărîrilor de guvern, se dau cînd instituţia e la ananghie. La publicarea veştii, şeful cutremurelor din România, Gheorghe Mărmureanu, s-a-nchinat şi a chemat un popă de la Tanacu pentru o slujbă de exorcizare în plenul Executivului.

La Valea Călugărească a deraiat un accelerat, murind o elevă de liceu. Cauza? Au dispărut piuliţele unui macaz. S-a stabilit că nu există un vinovat pentru accident, înregistrîndu-se o "deşurubare voluntară". Noi am aflat: există. E vorba tot despre OZN-urile care au plesnit carlinga MIG-ului acum un an. De data asta, extratereştrii au ciordit piuliţele. Aşa lucrează extratereştrii, o dădeam aiurea pe indo-europenii din zonă. Azi o piuliţă, mîine un bou. De aia, la noi, cînd e vorba despre hoţie, există doar victime. Experienţa MIG-ului cu geamurile sparte ne-a luminat, manglesc extratereştrii pe rupte. Şi fără frontiere. Ne rupem cu italienii din pricina infractorilor, îşi schimbă ăia legile ca apucaţii, iar în timpul ăsta extratereştrii se tăvălesc prin OZN-uri de rîs.

Sociologii de la Universitatea din Bucureşti au constatat că sîntem morţi să ajungem în moţ. Deştepţi sîntem, frumoşi sîntem, ce ne mai trebuie? O funcţie. Trei sferturi dintre români, spun ei, sînt leşinaţi după funcţii. Merg pe stradă ca orbeţii, îşi rod unghiile că n-apucă şi ei un post de şef. Mare, mic, şef să fie. Trei sferturi dintre români vor să călărească, la naiba, sfertul de români fără ambiţii. Coşmarul unei funcţii îi stoarce şi le udă cearşaful. Viaţă de rahat, adormi îmbătat de aroma şefiei şi te scoli tot subaltern. Nu înnebuneşti? Cercetătorii mai zic că pe obsedaţii de şefie îi doare undeva că n-au calităţi sau pregătire corespunzătoare. La asta un cetăţean a răspuns simplu: la cîţi tîmpiţi cu funcţii sînt...! E adevărat, dar sociologii însă nu-şi propuseseră să numere tîmpiţii. Doar aspiraţiile.

Într-o Românie bîntuită de extratereştri care dau cu jula şi de veleitari, ceea ce se întîmplă în Herăstrău, sîmbăta şi oricînd, în miez de noapte, e o celebrare a reuşitei. Năşitul, nunţile, schimbarea merţanului sau botezurile se fac în acorduri de manele şi detunături de infarct. Rele de tot. Afganistan şi Irak, la un loc. Pînă şi NATO înţepeneşte. Neamul prost îşi omagiază succesele sau majoratul amantelor cu silicoane în şuierături de rachete sol-aer, terminate cu bubuituri de tranşee. Artificiile au ajuns azi ceea ce odinioară, în preistoria manelelor, reprezenta bancnota de-o sută lipită cu scuipat pe fruntea acordeonistului.