Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avem povesti cu baieti "destepti". Avem televiziune cu baieti rai, da’ buni. Istorioara mea este insa despre baieti rai, da’ rai (atentie, sunt incluse si fete).
Intru zilele acestea in Gara de Nord a iubitei noastre capitale, Bucuresti. Aurolaci, hoti de buzunare, prostituate si, mai ales, o duhoare de WC-uri necuratate si suprasolicitate. In 1997, proaspat repus in functia de ministru al Transporturilor, Traian Basescu realiza cu succes o vasta operatiune de reabilitare a Garii de Nord. Astazi, echipa ministru + directorul garii a domniei sale este portocalie. A devenit cumva si Gara de Nord portocalie?
In schimb, cifrele cu care acelasi minister jongleaza pe banii publici sunt socante. Baietii binecuvantati de partid au pus mana pe aceste cifre. De fapt, au pus mana chiar pe stat. Caci ei stiu dinainte tot ce e necesar ca informatie pentru a castiga orice contract pe bani publici. E ca si cum ai sti cand joci la loto numerele castigatoare. Lucrul e valabil nu numai pentru banii publici ci, se pare, ca si pentru voturile cetatenilor care, iata, la conventia nationala a PDL, au fost anuntate ca s-au numarat – la nivel de un milion in orice caz – cu mult inainte de a fi exprimate. Modelul de guvernare insusi devine "punem mana pe bani" sau "punem mana pe voturi", pacalindu-i desigur neincetat pe cetateni. Mecanismele fraudelor se cunosc; institutiile statului care sa atace si sa elimine frauda, de asemenea. Mecanismele raului tureaza motoarele la maximum. Institutiile binelui insa incetinesc, ba chiar, mai des, le opresc pe ale lor. Ele n-ar avea nevoie absolut deloc sa exagereze, sa faca zel. Ar trebui doar sa fie impartiale. Aici e buba, caci conditia este, inainte de toate, sa fie conduse impartial. Or, daca sunt conduse direct sau indirect de baietii rai, nu cumva ei sunt rai, da’ rai? Barack Obama devenea presedinte dupa ce a scris celebrul sau manifest politic "The Audacity of Hope" ("Indrazneala sperantei"). Manifestul politic al guvernarii "Punem mana pe bani" este evident "Indrazneala lacomiei".
Si totusi, de ce rai dupa rai? Fiindca "baietii" stiu exact ca ceea ce fac e si gresit si ilegal si totusi, ori de cate ori presa indrazneste si reuseste cat de putin sa demaste afacerile lor, ei exclama: "Nu e nimic ilegal!" Al Capone, gangsterul cel mai cunoscut din istoria banditismului american, afla in timpul procesului in care era judecat pentru evaziune fiscala (nu pentru crime!!) ca juriul pe care el il cumparase in intregime a fost schimbat cu un altul, normal alcatuit, deci necumparat si exclama scandalizat: "Domnule judecator, asta-i justitie, asta-i dreptate?"
"Sa aveti in continuare curaj!", le cerea Traian Basescu "portocalelor" Guvernului Boc. Intr-un anunt celebru facut la Hollywood in 1965, care se spune ca marcheaza iesirea din epoca clasica, un criteriu de selectie era: "Aveti curajul sa munciti". Semnificatia reala era insa binecunoscuta: "Aveti curajul sa va abtineti de la droguri in timpul filmarilor".
Crapaturile modului de guvernare concreta, nu cea teoretica – constitutionala, sunt mari si intolerabile. Munca desfasurata de opozitie in lupta cu actuala majoritate, desi pe terenul extrem de favorabil al dezgustului public fata de ceea ce face guvernarea, nu a produs inca imaginea de alternativa. Timpul preseaza. Insa cred ca se pierde din vedere scopul principal: refacerea increderii romanilor in actul de guvernare. Capitalizarea nemultumirii populare nu vine niciodata in mod automat. E din nou decisiv, dupa douazeci de ani, sa oferim cetatenilor Romaniei o idee clara despre rolul si marimea statului dupa ce, prin intermediul guvernarilor succesive, populatia si-a pierdut o buna parte din increderea cu care il investea dupa decembrie 1989.
Oameni care stiu sa minta
Mint cu drag, mint ca sa ne vada zambind, ca sa ne dea speranta si ca sa ne salveze de-un deznodamant nefericit.
Chiar daca ne laudam ca suntem mereu de partea adevarului, chiar daca le cerem celor dragi, cu convingere, sinceritate absoluta in toate probleme care ne privesc si care ii privesc, stim cu totii ca ne face bine sa ne fie aproape si oameni care stiu sa minta, cand e nevoie de o speranta, cand pare infundat orice drum care duce inainte.
Nu ma refer la cei care traiesc din neadevaruri, construindu-si o realitate falsa, se incapataneaza sa o spuna cu voce tare si altora, nu ma refer la oamenii fara curaj, care-si ascund slabiciunile in fata unor minciuni fara sens, nu ma refer la barbatii si la femeile care au impresia ca, omitand adevarul, vor reusi, in cele din urma, sa-l si stearga din propria biografie. Nu, nu e vorba despre acest tip de masca, ci despre acele persoane care apar mereu la momentul potrivit, in locul potrivit, cu zambetul potrivit, ca sa ne spuna ca viata nu e chiar asa de trista. Si ei mint, conform dictionarului. Si ei intra in categoria aceasta, pe care, aparent, cu totii o detestam. Doar ca, in plina cadere emotionala, cand ni se pare ca nimic nu va mai reveni vreodata la normal, cand ne sperie pana si scartaitul banal al unei usi imbatranite, atunci, mai ales atunci, trebuie sa ne strige cineva pe nume si sa ne dea impresia, efemera, enervant de efemera, ca va fi bine, ca meritam sa fim fericiti, ca vor aparea zile luminoase sau seri tandre si in vietile noastre.
Pe mincinosii voluntari nu-i condamna nimeni. Nu-ti face griji, o sa treaca, toate trec. Eu am auzit fraza asta de nenumarate ori. Si niciodata nu m-a enervat. Poate doar m-a facut sa ma simt neputincioasa, vinovata pentru supararile mele, probabil exagerate. Stiam ca sunt mintita. Si, totusi, cu ochii topiti de lacrimi, ma aruncam in bratele unor vorbe frumoase, ca sa mai treaca o zi, ca sa mai adaug un amurg la bilantul final. si nici macar nu-mi pare rau, de ce mi-ar parea? Nu am avut nimic de pierdut, nu am riscat nimic cand mi-am aplecat fruntea spre una dintre vocile capabile sa salveze oameni, sa schimbe destine.
Citește pe Antena3.ro
