Printr-un concurs de imprejurari, la sfarsitul anului 1991 si inceputul dramelor din Iugoslavia am ajuns in acest spatiu unde fostii vecini ,prieteni si rude nu mai ascultau de glasul ratiunii ci de cel al distrugerii reciproce. Sunt greu de inteles acele momente daca le privesti din afara si delicat de explicat daca te-ai aflat in interior. S-au scris multe despre conflictul iugoslav , de la fata locului , dupa aprecieri din afara , dar a ramas un aspect esential ,teama de a spune ca Balcanii au avut si vor avea un rol important in existenta batranei Europe.Dupa medierea si interventia internationala, tragedia iugoslava a fost stopata lasand loc sperantelor pentru normalitate .
Uniunea Europeana a inteles necesitatea elaborarii unui program pentru securitatea si stabilitatea balcanica.Balcanii aveau ,deja , in Uniune un pivot credebil la Bruxelles ,Grecia , urmat de admiterea Romaniei si Bulgariei astfel ca proiectul privind admiterea restului statelor balcanice in UE nu a fost privit ca vis ci ca realitate.
Proiectul a fost privit cu speranta in Balcani astfel ca necesitatea indeplinirii standardelor si criteriilor de aderare a devenit o obligatie pentru statele vizate .Anul 2008 a marcat pentru Europa ,si nu numai ,inceputul crizei financiar-econmice care a tras un semnal serios pentru Balcani .Se dezvaluia incet, dar sigur, ca proiectul european nu urmarea un stat traditional sau o uniune vamala , ci un fel de guvernanta supranationala ,care sa acopere nationalismul si se evite disputele.
Evolutiile ce au urmat au intarit neancrederea pentru politica de extinderea europeana care incet a devenit o problema si nu un mijloc de dezvoltare economica a intregii Europe . Noul sef al Comisiei Europene,Jean Claude Juncker ,a lamurit de la inceput ca“ nu va exista nici o extindere in urmatorii cinci ani “ in timp ce comisarul pentru politica de extindere si negocieri,Johannes Hahn , asigura Balcanii ca” politica de extindere are in continuare prioritate “ Ce sa mai inteleaga o populatie balcanica incarcata, inca , cu sperantele viitoarei prosperitati?
Pentru amplificarea confuziei ,Germania lanseaza cu privire la Balcanii de Vest initiativa consolidarii cooperarii regionale care sa capete contur la reuniunea de la Viena din 27 august 2015 necesare intaririi “ unitatii tarilor balcanice “ si dezvoltarii in comun , a actiunilor viitoare . Programul avea in vedere o parte din tarile balcanice aspect care a “ deranjat “ alte tari balcanice, cazul Turciei , Bulgariei,care au considerat ca dezvotarea regionala trebuie sa cuprinda toate tarile balcanice.Unde se mai afla” proiectul generos” privind integrarea Balcanilor in UE ?
Nu exista in intentia materialului de fata realizarea unei analize ample a proiectului UE si asta pentru ca evolutiile ce au urmat au dezvaluit noi situatii ,mult mai importante pentru Balcani. Daca am aminti doua evenimente am avea imagini care pot crea frisoane si celor mai optimisti. Rusia , dupa” marsul “ din Ucraina priveste prezenta in Balcani ca ceva normal si obligatoriu .Aprecierea cea mai convingatoare apartine ministrului de externe german ,Frank Walter Steinmeier care in publicatia “ Der Speigel “ concluzionza : “ rusii acorda importanta strategica mare Balcanilor de Vest” .In alt context, Statul Islamic considera spatiul balcanic drept o poarta spre Europa.Premierul unui stat balcanic a fost huiduit si alungat de la Srebrenita de musulmanii bosniaci care dincolo de profunda comemorare a genocidului se uita spre musulmanii din afara.Fata de aceasta situatie ramane un lucru cert : conflictul dintre est si vest a ajuns si in Balcani.
Cum raspunde Europa acestui nou context ? Este preocupata de problemele Greciei ,de cautarile Marii Britanii de avea un alt statut in UE , de ramasitele crizei economice inca prezente in Europa si aproape nimic fata de problemele vitale.
Construirea unei strategii de securitate regionala nu mai este o optiune a viitorului ci o solicitare a prezentului. Demonstratiile NATO pe continent sunt necesare dar nu suficiente. Zona Balcanilor si Marii Negre sunt spatii esentiale pentru securitatea Europei, neglijarea lor ar putea avea costuri prea scumpe si greu de recuperat.