Bâlciul ambiguităţilor

Curtea Constitutionala va hotari soarta lui Traian Basescu – si, macar pe termen scurt, soarta Romaniei. Decizia este politica. Si prin natura, si prin consecinte. Nu e prima oara cand judecatorii CCR sunt pusi sa transeze chestiuni care, intr-un stat functional, n-ar trebui sa-i priveasca. De data aceasta insa, responsabilitatea e colosala. Cu siguranta, nu ei si-au dorit-o. Nu e vina lor ca, in locul unei simple formalitati de omologare a rezultatelor furnizate de BEC, s-au trezit pusi in situatia de a corecta temele prost facute de Parlament si Guvern. Nu e vina lor ca un proces electoral care ar fi trebuit sa fie extrem de simplu s-a transformat intr-un balci al ambiguitatilor. Rezultatul referendumului va fi decis prin vot, dar nu la urne, ci intr-o sala de consiliu. Daca opt milioane de cetateni nu au fost suficienti pentru a se pronunta in numele "poporului suveran", o vor face noua oameni!

Repet, nu este vina CCR ca s-a ajuns la acest paradox. Din pacate, el ataca grav chiar fundamentele democratiei. Nu numai ca sporeste neincrederea in puterea urnelor, dar amplifica o cultura a subterfugiului si a relativizarii oricaror reguli si valori. Alimenteaza senzatia ca politica este, de fapt, un joc de culise, un spatiu al intrigilor lipsite de scrupule, in care vointa si interesele cetateanului nu intereseaza pe nimeni. Demiterea presedintelui sau revenirea lui la Cotroceni nu ar trebui sa fie decisa de chitibusareli juridice.

Dincolo de afiliatiile partizane si de presiunile politice, judecatorii CCR sunt acum in pozitia ingrata de a alege intre litera si spiritul legii. I-ar putea da lesne castig de cauza lui Traian Basescu, invocand faptul ca Guvernul a girat listele electorale pe care astazi le contesta. Nu e vina suspendatului ca Executivul nu si-a facut treaba la timp si ca adversarii politici i-au subestimat metodele neortodoxe. Pe de alta parte, nu e nici vina alegatorilor! Iar 7,2 milioane de voturi sunt totusi greu de ignorat. O stie si Basescu, a carui camarila se straduieste cu disperare sa acrediteze ideea unei fraude masive. Cand procentul de voturi in favoarea demiterii se apropie insa de 90%, o asemenea teza devine ridicola. Intr-o batalie electorala stransa (ca aceea de la prezidentialele din 2009), fraudele pot influenta rezultatul final. Cateva zeci de mii de voturi pot fi manarite. Nu cateva milioane.