Sunt cel puțin două bănci comerciale care încearcă să vândă folosindu-se de numele BNR pus pe cursul pieței interbancare, care este cursul lor, de la prânz, în niciun caz al autorității monetare.
Dacă aș fi în locul băncii centrale m-aș înregistra cu el ca marcă și le-aș cere să achite franciza ca să-l poată utiliza. După care aș fi curios dacă mă dau în judecată fiindcă, de fapt, ele au „produs” cursul, nu BNR, cum scrie eronat pe afișele publicitare ale băncilor.
Așadar, banca centrală „captează” la orele 13 cotațiile BCR, BRD, Transilvania, Raiffeisen etc. în statisticile sale, iar băncile scriu în materialele promoționale nu că tranzacțiile valutare se derulează la un curs negrevat de comisioane, ci la „curs BNR”.
Nu este singurul exemplu când ele se folosesc de poziția cuiva ca să-și mărească volumul de vânzări. Ați auzit de cardurile BCR și BRD utilizate pentru transportul cu autobuzul fostei RATB, actuală STB? Trecând peste faptul că societatea de transport are un sistem paypass propriu, când ar fi fost mai eficient pentru ea să lucreze cu contactless-ul bancar, cardurile instituțiilor financiare respective sunt singurele ce permit să mergi cu tramvaiul în București, ceea ce direcţionează business-ul de la o companie cu poziţie dominantă către respectivele bănci, lăsându-le pe dinafară pe celelalte.
Întorcându-ne la prima chestiune, cea legată de faptul că în loc ca băncile să spună că au tăiat comisioanele, ele zic că le vând românilor euro la cursul BNR, ceea ce e perceput ca un schimb valutar ieftin, trebuie menționat că aceia care nu „trâmbițează” în acest fel probabil că practică marje mari. Asta însă cu precizarea că dacă ajungi la normalitate, schimbi devize convertibile la cursul tău interbancar, nu trebuie să dai impresia că faci ceva excepțional și să îți numești propria rată de schimb „cursul BNR”. Tehnica asta o mai foloseau, dacă ne amintim bine, primarii, care atunci când puneau trei bănci în parc inscripționau cu litere de o șchioapă că-s făcute prin grija administrației locale, deci în loc ca acest act să fie privit ca unul firesc, ei dădeau impresia că reprezintă un gest de mare bunăvoință să redistribuie banii colectați și să nu-i bage în propriul buzunar.