Barfele unui Raport Secret (II) - Portretul lui Dej intr-un document confidential

La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului.

Oamenii regimului sunt abordati cu o privire chiorasa. Deseori asta pune sub semnul indoielii unele informatii, usor de suspectat ca fiind culese din cercurile taraniste si liberale, simple colportari de zvonuri de cafenea. Portretul lui Gheorghiu-Dej e patrunzator, corect in detaliile de psihologie: "Incercat la scoala grea a vietii, dupa Lovitura de stat, loialitatea sa partinica, energia si abilitatea nativa au fost folosite de comunisti pana la devenirea sa drept una dintre cele mai importante rotite autohtone. E unul dintre acei tipi «sfrijiti si flamanzi», cum apare cu figura sa sarmoasa, cu ceva nesanatos in infatisare, ochi arzatori, inteligenti, si el se bazeaza in chip personal pe ani bogati. Colegii ii zic, incet si indaratnic, dar nu-i neaga o reala abilitate".

BARFE LA MODA. Cand trece insa la dezvaluiri despre asa-zise mismasuri ale liderului comunist, autorul o scranteste rau. Rau de tot. Astfel, dand curs barfelor la moda in Bucurestii de cafenele, Raportul se deda la astfel de informatii: "Ca ministru al Comunicatiilor, a fost prompt contactat de N. Malaxa, industriasul specializat in fabricarea si repararea echipamentului feroviar, si generos mituit, primind o casa splendida, alte articole si un suvoi de bani. In prima luna dupa ce a devenit ministru, el a aprobat un contract cu Malaxa de 2 bilioane lei pentru reparatul locomotivelor si al masinilor de transport de care a beneficiat si Comitetul Central Comunist. Dej s-a implicat, de asemenea, in despagubirile date de guvern lui Malaxa in valoare de 2.500.000 dolari". Ambasadorul englez repeta o grava greseala de apreciere a politicienilor din partidele istorice. Neputincioase in a sesiza noutatea adusa de comunisti in politica din Codrul Vlasiei, formatiunile democratice dau curs ticului opozitionist interbelic: atacarea pe teme de coruptie. Comunistii erau insa altfel de politicieni. Chiar daca, dupa parvenirea la putere, se vor dedulci si ei la privilegii, naravul coruptiei le ramane strain.

DESPRE VICTOR DOMBROWSKI. E inca primar al Bucurestilor. Stalp al camarilei lui Carol al II-lea ca ofiter aflat in fruntea Regimentului de Garda Calare si profesor de calarie al lui Mihai, e trecut in rezerva de Antonescu sub suspiciunea de coruptie. Implicat in complotul impotriva Maresalului, e numit primar general al Capitalei dupa Lovitura de stat de la 23 august 1944. Gratie lui Adrin Holman, ajung pana la noi informatii de barfa subtire despre Victor Dombrowski. Aflam astfel ca primarul general al Capitalei "s-a casatorit, in 1915, cu Helen Vasescu (ea divortase de un elvetian, M de Molle), sperand sa obtina avantaje de la familia femeii. Citiva ani mai tirziu, cind nevasta-sa a vrut sa divorteze, el a pretins o suma de bani pentru a fi de acord. I s-a refuzat. Dupa aceea, merge in Basarabia, unde ca maior in Regimentul de Rosiori 6 se spune ca s-a varat in niste afaceri umbroase. Se recasatoreste, in 1921, cu Domnisoara Katzman Butiny, proprietara domeniului Dandusani in judetul Balti (Basarabia). Are cu ea doi copii, un baiat si o fata. La moartea nevestii, zece ani mai tirziu, revine la Botosani si, mai apoi, la Iasi. Prieten bun cu Generalul Ilasievici (polonez ca origine), Victor Dombrowski e recomandat Regelui Carol al II-lea sa fie ofiter comandant al Regimentului de Garda Calare. A fost foarte apreciat de Carol al II-lea si, desi ofiter sarac, a fost promovat general si primar al Bucurestiului. In acest timp, a fost amantul Doamnei Marta Mitilineu, o fosta «leoaica», care a cunoscut multi insi. Se casatoreste, din nou, cu Gabriela Djuvara, sora ministrului de Justitie, un ins foarte cunoscut pentru lucrarile sale. Gabriela a murit in urma cu doi ani".

NIMIC NU SE PIERDE
	22 IUNIE 1927. Se formeaza Guvernul liberal condus de Ionel Bratianu. Pentru a ajunge din nou la putere, marele om politic manevrase in asa fel incat locul guvernului Averescu sa fie luat de un Guvern Barbu Stirbei, care va dura doar doua saptamani.

LUMEA PRIN CARE TREC

Camionul si moralul In 1991, Adrian Paunescu (foto) face sa apara la editura sa eseul in trei volume "Adevarul despre Maresalul Antonescu", iscalit de seful Biroului III Operatii de la Cabinetul Militar al Maresalului Antonescu. Retin: ofensiva ruseasca din primavara lui 1944 ii ia pe nemti prin surprindere. In anii anteriori de razboi, dezghetul oprea tacit confruntarea: namolul obliga beligerantii la un armistitiu de la sine inteles. Acum insa rusii "imping mai departe ofensiva, inaintand in namol pana la genunchi". Gheorghe Magherescu descopera explicatia in dotarea rusilor, de catre americani, cu camionul Dodge - "vehicul puternic cu 6 roti motrice avand cauciucuri groase, cu 3 diferentiale". E atat de convins de asta autorul, incat nu sovaie sa concluzioneze categoric: "In felul acesta succesele armatei sovietice din septembrie 1943 si pana la sfarsit nu s-au datorat numai climei, soldatilor, maresalilor, dar si «Dodge»-ului «generalului» american «Dodge»". Memorialistul scrisese insa cateva randuri in amonte: "Soldatii sovietici, odata trantiti in mocirla, prindeau parca radacini. Multumindu-se cu cate un pumn de grau fiert, luptau cu disperare si nu paraseau locul decat daca se ajungea la ei sau erau zdrobiti". Camionul american va fi avut rostul lui in ofensiva ruseasca. Din notatiile lui Magherescu se contureaza insa un alt factor, mult mai important: moralul soldatului sovietic. De ce nu-si spusese el cuvantul pana atunci? Foarte simplu. Nu beneficiase de camionul american Dodge!

BARFE

Moralul natiunii Pe frontul din Spania au fost, din Romania, tineri de pe baricade dusmane: comunistii si legionarii. Pana azi, prezenta uneia dintre cele doua parti a fost denuntata sau apreciata. Dupa impartirea istoricilor: la Dreapta sau la Stanga. Constantin Kiritescu (foto), in al sau fascinant studiu, "Romania in al doilea razboi mondial", se asaza pe o pozitie originala: "Si totusi samanta vitejiei si a eroismului simplu nu e stinsa in sufletul romanesc. Participarea voluntara a numerosi romani, atat din paturile intelectuale, cat si din cele muncitoare, la cruntul razboi civil din Spania e dovada. Unii - legionarii - s-au inrolat in una din cele doua tabere in lupta; altii - comunistii - in cealalta. Sange romanesc a fost varsat in Spania, si trupuri de romani tineri i-au ingrasat pamantul. Indiferent de ideologia in serviciul careia ei au inteles sa-si jertfeasca viata, acest avant tineresc e expresia unei inaltari sufletesti ce dovedeste ca natiunea nu e putreda". La venerabila varsta de 80 de ani, cand a incheiat cartea, autorul pariaza pe rolul de exceptie al moralului natiunii in momente de cumpana. Constantin Kiritescu crede, asemenea altor mari istorici romani, ca tara a ajuns la rascrucea de dramatism din 1940 si din cauza disolutiei morale a clasei politice autohtone. Un proces la care a contribuit decisiv Carol al II-lea si pentru care va plati cu abdicarea din septembrie 1940. O lectie despre cat de important ar trebui sa fie azi moralul natiunii. Care moral?

SECOLUL XX
	1917. Afis prin care americanii sunt chemati sa se angajeze voluntari in primul razboi mondial. Va fi un esec de rasunet. In aprilie 1917, nu se inscrisesera decat 200.000 de insi doritori sa moara departe de tara, pe continentul european. Guvernul american va fi obligat astfel, in mai 1917, sa treaca la angajarea obligatorie. Se intelege ca monstrul din afis e Germania. Juna lesinata e, probabil, Europa!