EDITORIAL ADRIAN NĂSTASE: Basca Schengen

În România, moda primăvară-vară, presupune, obligatoriu, basca Schengen. Este o bască de culoare portocalie, cu o insignă având trei litere M, C și V. Basca trebuie păstrată la îndemână și pusă pe cap de îndată ce, la Bruxelles, se stabilește directiva de modă pentru România. Anunțurile se fac de la Cotroceni.

Lăsând gluma la o parte, câteva observații în legătură cu tema Schenghen: Accesul în spațiul Schengen reprezintă pentru România un drept iar pentru partenerii noștrii din UE o obligație, conform Tatatului de aderare. Dreptul nostru era exigibil de la momentul îndeplinirii condițiilor tehnice, ceea ce s-a realizat (cu un efort de peste un miliard de euro, inclusiv prin firma franco-germană EADS). Din acel moment, obligația tuturor partenerilor noștri era prioritară, indiferent dacă purtam bască, dacă ei aveau probleme cu alegerile interne, sau cu imigranții din Africa, Asia, Patagonia sau din Commonwealth.

Pentru noi, problema accesului în Schengen se punea și se pune de drept, nu "prioritar" indiferent de pe cine vrea Băsescu să pună la conducerea Parchetelor, a PDL, a Curții Constituționale, în general la "conducerea" statului său "de drept".

Evident, și MCV și accesul în spațiul Schengen - se vede tot mai clar - au fost și sunt instrumente prin care Băsescu încearcă să-și realizeze interese personale, legate de controlul asupra unor instituții. Se vede clar că el este cel ce  vrea să se lege,  - prin intermediul PPE - Schengen-ul de MCV. Termenul decembrie (pentru viitorul raport MCV) este prea îndepărtat pentru planurile sale și atunci a dorit să forțeze, utilizând termenul din martie pentru Schengen și încercând, prin interpuși din străinătate, să lege Schengen-ul de MCV (numirea procurorilor, etc.) Și pentru Germania, electoral, termenul din martie este prea apropiat. Lucrurile astea sunt evidente.

Din punct de vedere tactic, premierul Ponta și ministrul Corlățean au procedat corect. Ei au anunțat că dacă, în martie,  decizia este amânată din nou, guvernul român va constata neîndeplinirea obligațiilor din partea unor parteneri, iar subiectul respectiv va fi pus "la frigider", în așteptarea unei soluții politice pe relația respectivă.

Din punct de vedere diplomatic, în ultimele luni, accesul în Schengen a fost pe primul loc ("prioritar") în talking-points (agenda de discuții) cu reprezentanții statelor membre ale UE. În felul acesta, alte teme importante (accesul la fondurile europene, bugetul pentru România, chestiuni de politică zonală, Republica Moldova, investiții, etc.) au fost "coborâte" în ordinea de "priorități".

Titus Corățean a spus, simplu: constatăm eventual, în martie, neîndeplinirea unei obligații de către unii parteneri, dar nu are rost să facem "curte", în permanență, cuiva care are o altă agendă de "priorități". Va veni timpul respectiv, într-o altă conjuctură. Între timp, ne ocupăm de alte subiecte, cel puțin la fel de importante. Cu alte cuvinte, ieșim din "fixația Schengen", folosind alte metode, nu pe cea a unei "milogeli" permanente și ineficiente.

Poate îi întrebăm, spre exemplu, pe unii parteneri dacă este cazul să oprim controlul la frontierele noastre aeriene, ca să-l poată realiza ei.

Indiferent de moda acestei primăveri, de la Bruxelles sau de la Berlin, tema Shengen trebuie să rămână, în continuare, pe agendă. Va veni și timpul său. Vă reamintesc faptul că în 1997, SUA s-a opus intrării noastre în NATO iar în 2001-2002, au fost principalul sprijinitori. Cu răbdare dar fără tutun se va rezolva și problema asta. Nu însă cu afirmații la adresa ministrului de interne german, de genul "a pierdut o bună ocazie de a tăcea". Cu atât mai mult cu cât tot un (alt) ministru de interne german ne-a ajutat enorm, în 2001, să eliminăm vizele pentru români. Și să ne mai aducem aminte, în urmă cu 10 ani, atunci când formula asta a fost folosită de președintele Chirac, nici nouă nu ne-a convenit...