Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce anul trecut i-a şuierat pe la ureche glonţul demiterii şi abia a scăpat, prin presiuni externe şi mai ales printr-un cvorum fals, Traian Băsescu a stat ascuns într-un cotlon al Cotrocenilor, tremurând fie şi numai când se gândea ce consecinţe catastrofale ar fi avut pentru el şi compromişii săi ţuţări evacuarea definitivă din palat. Treptat, treptat, şi-a venit în fire, mai ales că liderii USL dădeau semne ca după o victorie a la Pyrrhus, adoptând o atitudine jenant până la inadmisibil de conciliantă faţă de vrăjmaşul lor. Atitudine potenţată mai ales de umilitorul acord de coabitare, pe care Victor Ponta l-a înghiţit fără crâcnet, ca un gâscan căruia i se bagă nuci pe gât înainte de tăiere. Acord prin care Băsescu şi-a permis orice, iar premierul, la afronturile şi loviturile sub centură ca şi zilnice, a răspuns prin declaraţii de independenţă formale şi, rar, când era călcat prea de tot pe coadă, prin câte un mârâit neconvingător. Nu pot crede că şefii USL - această formaţiune mandatată de electorat printr-un scor covârşitor - au fost atât de orbi, încât să nu-şi dea seama de la bun început că versatul şi şmecherul animal politic care e Băsescu va folosi orice prilej, cât de mic, spre a carota noua guvernare. Exsuspendatul şi cvasidemisul a trecut, după alegerile din decembrie, la o ofensivă tot mai agresivă, cu o stategie extrem de parşivă. La început, şi-a pus ogarii să hăituiască unul câte unul ministeriabilii cu care Ponta se chinuia să-şi formeze Cabinetul. Imediat ce noul Executiv a fost numit, aproape nu a fost decizie sau proiect al acestuia pe care Băsescu să nu-l ridiculizaze şi să nu-l facă praf prin televiziunile năimite de el şi oamenii lui, sau în ridicole conferinţe de presă la Cotroceni, de la a cărui catedră s-a tot dat de profesor atoateştiutor. Admit că toate chestiile astea fac parte dintr-o hărţuială politică tipic dânboviţeană, cu prezidentul în rol de Gică-contra, încercând să convingă populaţia că a fost nedreaptă cu el şi că el şi politica lui - aşa cum au prîăbuşit ele România, aşa cum i-au adus pe oameni la disperare, aşa cum au pus la pământ economia şi sectorul social - au fost o cintesenţă de înţelepciune şi clarviziune. Fals, aboslut fals, dar Băsescu ştie prea bine cum funcţionează picătura chinezească. Traian Băsescu a depăşit şi depăşeşte, însă, orice limită de bun-simţ şi e gata să calce în picioare până şi interesul naţioal, atunci când îşi extinde agresivitatea asupra politicii externe, domeniu unde, sub"sceptrul" său, România a pierdut permanent teren, fiind marginalizată în concertul european, ba şi în cel global, de prestaţia inabilă, abulică şi în genunchi - ori, dimpotrivă, stupid arţăgoasă - a unui preşedinte care nu s-a aflat decât rarisim şi fără mare drag pe lista de invitaţi a omologilor săi. Cu greu şi să sperăm cu efect pozitiv, Victor Ponta a recuperat câte ceva din pagubele de imagine şi cele ceonomice provocate de incompatibilitatea lui Băsescu cu practicile diplomatice active, civilizate şi profitabile. Ei bine, cu duşmănie parcă, de fiecare dată, cu prilejul fiecărei vizite peste hotare a premierului, foarte bine primit peste tot, Băsescu nu a ezitat să persifleze şi să condamne chiar noua deschidere de politică externă, având la bază, în primul rînd, interesele economice ale ţării. Vizita în Orientul Mijlociu - unde prim-ministrul căuta soluţii pentru deficitul de gaze (proiectul Nabucco, susţinut ca rezolvare unică de către Băsescu, eşuând deja) a fost comentat batjocoritor. La fel vizita în China, a doua putere economică a lumii, tratată cu dispreţ de către acelaşi Băsescu. Interesul manifestat de importante state europene pentru noua conducere a României i se pare, de asemenea, neglijabil. În nici un caz această campanie băsesciană nu e artă de dragul artei. Iar scopul nu e doar o facilă satisfacere a orgoliului propriu. Ci e vorba despre o trambulină pe care Băsescu o foloseşte cu sârg spre a recupera capitalul electoral. Nu pentru sine direct, ci pentru noua sa încropeală - Mişcare Populară - pe care nădăjduieşte să o poată folosi ca un eficace batalion de asalt contra USL. După cum bine se ştie, electoratul nu se câştigă stând la birou, ci în contact direct cu mulţimile. Capitol la care Băsescu e redutabil: ar fi în stare ca, pentru un punct în sondaje , să facă baie nu într-o mulţime oarecare, ci chiar şi într-o mlaştină. Ceea ce irită în reînceperea fâţâielii prin ţară, cu cohorte de sepepişti, cu coloane de maşini şi elicoptere, este că acest abuz politic, administrativ, dar şi act neconstituţional, se petrece pe banii contribuabililor, este alimentat din Bugetul de stat, în care nu se găsesc bani pentru sistemul sanitar aflat în prefaliment, dar se găsec pentru ca Băsescu să-şi bea berea prin Argeş, braconând prin mulţime, să se foiască pe muntele Găina, să dea raite pe la smântânitul lapteluil. Mofturi şi agendă strict personale, care nu au nimic comun cu interesul naţional.
Citește pe Antena3.ro
