Băsescu, omul care distruge

Filosofii au definit fiinta umana drept "Homo faber", omul care creeaza, care construieste ceva util, sau "Homo sapiens", omul intelept. Oricat de concesiv ai fi, e greu, chiar imposibil sa-l alaturi politicianului Traian Basescu aceste definitii. Luati-i ultimii 23de ani de carierism, de cand, intr-o conjunctura sau alta, a stiut sa se catere pe scara ierarhiei sociale, a demnitatilor administrative si politice, pana la treapta cea mai de sus. Nu a lasat in urma nimic folositor societatii. Dimpotriva. El e "Homo dirimens", omul care distruge, care rupe, care scindeaza.

La Transporturi a scufundat flota romaneasca, aceea care ajunsese a patra din lume. Tot acolo, a sfaramat CFR, ale carui bucati au fost duse apoi in faliment. Ca primar general al Capitalei, a "construit" o infrastructura din promisiuni desarte si mai ales din studii de fezabilitate, hartii inutile, dar care au costat enorm.Varful carierei il are ca presedinte al tarii. Postura in care nu si-a onorat atributiile sale constitutionale, insa, in schimb, a uzurpat brutal atributiile unor guverne de slugute obediente. A bulversat si chiar a distrus toate sectoarele - Invatamant, Sanatate, Munca, Finante, Transporturi, Dezvoltare si Turism, Siguranta publica, Ocrotiri sociale - pe care le-a supus viziunii sale strambe asupra statului. Stat caruia ii neaga furios caracterul constitutional de stat social, responsabil pentru viata cetatenilor sai. A semanat si intretinut permanent dihonia intre segmentele societatii.

Cazand de la putere "guvernul sau", refuza cu ostentatie alternativa guvernarii actuale, instalata de un Parlament care n-a facut decat sa preia vointa unui popor exasperat si hotarat sa impuna o schimbare radicala. Basescu nu intelege nici ca, votand in proportie de 90% demiterea sa, electoratul i-a spus democratic, clar si inca pasnic ca trebuie sa plece si el, ca artizan al dezastrului din tara. Sa-i lase pe altii sa incerce sa repare ce au distrus el si camarila lui. Basescu nu pricepe, nu vrea sa priceapa mesajul public si, astfel, in perspectiva, isi agraveaza situatia: pana la urma totul se plateste.
Zi de zi, enervant si inadmisibil, se pune de-a curmezisul noului Guvern, amenintandu-l si tocandu-l om cu om, prin ricanele si diversiunile aruncate din poarta din str. Comanita. Ca si prin cohota de trompete care ragusesc pe la televiziuni aservite, ori prin liota de postaci anonimi, care inunda forumurile cu dejectii si injuraturi grosiere la adresa oricui cuteaza sa nu vada in Basescu binefacatorul si salvatorul natiei.

Pentru Basescu, singura guvernare admisibila e aceea alcatuita din Udrea, Videanu, Boagiu, Berceanu, Botis, Ialomitianu, Tabara, Igas, Funeriu etc, pe care si-i vrea reinscaunati si cu mana pe robinetul Bugetului si al fondurilor europene. Fireste, cu el la carma. Si cu parazitii impusi sau girati de el, care au infestat si inca sunt tolerate in toate structurile centrale sau teritoriale ale statului. Spre a-si atinge scopul, e in stare de orice. Dupa cum o si dovedeste, scotandu-si la atac servantii plasati in institutii-cheie, cum sunt Parchetul si CCR.

Acum peste 2.000 de ani, Cicero il intreba indignat pe Catilina, cel care sapa la temelia Republicii Romane: "Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?". ("Cat vei mai abuza, Catilina, de rabdarea noastra?"). Pe vapor, insa, capitanul Basescu n-a avut, printre cele 52 de carti ale bibliotecii luate in voiaj, Discursurile celebrului orator. Pacat, i-ar fi prins bine.