Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am preluat titlul romanului scris de Dostoievski fara intentia de a readuce in discutie celebrul, deja, sentiment prezidential care bantuie – cel mai adesea, probabil, in momentele de intimitate – saloanele Palatului Cotroceni. Dar ceva referiri sunt neaparat necesare. Felul in care ne-a marturisit Traian Basescu faptul ca se simte umilit se apropie pana la identitate de o alta confesiune la cel mai inalt nivel al statului roman: cea facuta de Emil Constantinescu, referitoare la faptul ca se simtea mai 'acasa' in Germania decat in fruntea tarii pe care o conducea la vremea respectiva. Trairile celor doua personaje, atat de fundamental diferite, exprima aceeasi stare de spirit. Lehamitea.
Dezgustul – si el marturisit de Emil Constantinescu, fata de clasa politica romaneasca, cea care ii rezervase cel mai de cinste loc in ierarhia demnitatilor statului roman. Ceea ce ne-a marturisit actualul presedinte al Romaniei, si prin felul in care a facut-o, si prin mimica si agresivitatea tonului, denota adevarata stare de spirit a sa – dispretul profund fata de o larga categorie sociala, mai mult sau mai putin educata, mai mult sau mai putin enervata, care il contesta, intr-un mod mai mult sau mai putin civilizat. Am facut comentariile acestea, astazi poate prea lungi si probabil redundante, pentru a preciza ceva.
Anume ca faptul de a trai umilinta si mai ales de a ti-o asuma poate contine, ar trebui sa contina, cea mai sublima esenta metafizica. Este vorba despre una dintre cele mai inalte virtuti ale isihasmului ortodox, este vorba despre ceea ce sfiintii parinti din pustie cautau cu osardie ingereasca toata viata: sa fie ultimii, sa fie batjocoriti in timp ce servesc tuturora, asemenea Mantuitorului. Locul unde avva atrageau atentia ucenicilor, uneori cu o asprime inimaginabila pentru un om normal, era ca nu carecumva, umilindu-te cu trupul, sa te semetesti cu duhul.
'Cercul restrans al sefilor de stat', va aduceti aminte? La intrebarea cum comenteaza solicitarile Opozitiei pentru a reveni la lucrarile Parlamentului, Traian Basescu a raspuns printr-un fel de parabola: a povestit ce l-a sfatuit el pe seful statului sirian in privinta disputei cu Israelul referitoare la parasirea Inaltimilor Golan. 'Ta klar'!
Si totusi, cu noi cum ramane? Romanul lui Dostoievski. Inutil de povestit, daramite de rezumat. Dar, pentru cei care au amanat sa-l citeasca ? destinul unor familii si al unor copii intr-o Rusie tarista polarizata extrem din punct de vedere social, o Rusie a unui geniu national rasunator ca dangatul unui clopot. Sa ne ajute Dumnezeu sa lasam in urma aceeasi stare de gratie pe care a lasat-o fetita, cutreierand, singura, strazile pustii, pentru ca batranul ei bunic, pe care il slujea cu toata fiinta, nu o putea ierta, din cauza unor greseli ale mamei sale.
Citește pe Antena3.ro
