Basmul presedintelui

Tara si-a oprit respiratia si s-a pus pe-o grea asteptare. Lesioasa si nesuferita. Dinspre Cotroceni se rostogolise stirea ca Presedintele va iesi in fata natiunii, fix la sapte seara, si va prezenta raportul "Rapirii din Bagdad".

O incordare apasatoare s-a strecurat in fiecare casa, in fiecare suflet de roman chinuit si buimac, de parca urma sa se arate in carne si oase insasi Facatoarea de minuni. Pe ecranul "Realitatii" timpul curgea de-a-ndoaselea, ca ceasul bombelor programate sa explodeze la o ora anume. Peste toata harmalaia asta, iscata de strategii prezidentiali, vestea ca nehotaratul Ion Iliescu ramane in PSD n-a depasit bazaitul unui tantar anemic ratacit prin smarcul politic. Nici scandalul peremo-peperemist, la fel de ciont si habauc ca-n totdeauna, nici barbatosenia agresiva a primului ministru, starnit de invataturile scolii de partid comuniste ale "lupului rosu" Adrian Nastase n-au fost in stare sa distraga atentia poporului de la istorica intalnire cu primul ales.
Ales care a tasnit ghidus la o cota de popularitate ce l-a silit pe predecesorul sau cotrocenist sa-si viziteze grabnic, cu inima bolnava, medicul de familie si de partid. Cuprinse de ciudata febra, televiziunile si radiourile si-au trimis solii in Deal, pregatiti sa ridice de la locul faptei o "proba de viata" basesciana, in semn de veneratie pentru epocala izbanda. Pana si Dumnezeu, saracu’!, ramas singurul adversar mai de soi al Basescului nostru, s-a ascuns rusinat dupa norii caltosi si vinetii, ca nu cumva sa fie surprins in flagrant delict de admiratie a pisicherului pamantean.

Cand cronometrul o luase deja in sus, sporind tensiunea norodului curios si flecar, usa Palatului s-a deschis larg, cat sa-i permita dlui Basescu intrarea in scena. Grav si impovarat de treburile noului "tigru" ce schelalaie mai abitir ca maidanezii si se imbatoseaza sa sperie nedumerita Europa, gazda cu rang inalt s-a asezat tantos la pupitru, a privit triumfator la amaratii purtatori de pixuri si agende, dupa care si-a aranjat foile cu insemnari misterioase. Pret de vreo nouazeci de minute, povestitorul a depanat un basm cu miscoci si omari, cu yassini si ohanesieni, cu munafi si negociatori de era sa ne prinda somnul. Noroc cu diafilmul aruncat pe peretele salii si cu inregistrarea sonora a apelurilor disperate ale viitoarelor "parti vatamate", ca nu stiu ce s-ar fi intamplat cu multimea telespectatoare si, indeosebi, ascultatoare.

Eu unul m-am simtit ca la gradinita, fericit si naiv, ca pe vremea snoavelor toarse molcom de tovarasa educatoare, si, tocmai d-aia, mi-a placut tare mult, si as vrea, daca e posibil, sa cumpar un abonament pentru intreaga stagiune presedintiala, sa nu care cumva sa ratez viitoarele spectacole si proiectii. Si mi-a mai placut felul in care "Comandantul" se juca la butoanele acelea, uneori, neastamparate, pentru a ne infatisa jurnalul, pe zile si minute, al operatiunii transfrontaliere fara seaman in istoria planetara a rapirilor. Iar spre sfarsit, ca-n orice poveste, s-au amestecat si personajele "toxice", blestemate sa ingreuneze salvarea ilenelor cosanzene si fetilor-frumosi (cam neglijenti, ce-i drept, si cam "dispretuitori pentru regulile elementare"), plecati sa aduca din indepartatul Bagdad cristalele de zahar zavorate sub enspe lacate de viclenii si sangerosii arabi.
Pai, cum sa nu esueze eliberarea "inconstientilor", de vreme ce Baba Cloanta Marinescu si balaurul Mile cu doua capete infricosatoare - "Antena 1" si "OTV" - slobozeau vorbe otravitoare si rau-prevestitoare? Dupa ce-a "incalecat pe sa si ne-a spus povestea asa", cativa ziaristi, inca vrajiti de harul ispirescului Basescu, s-au prefacut ca adreseaza intrebari incuietoare, in frunte cu o fosta "frontierista", altadata extrem de curajoasa. La fel s-a prefacut si presedintele ca raspunde, sugubat si satisfacut nevoie mare de inegalabilul sau talent seherezadic. M-am bagat in pat, aproape adormit, incantat precum pruncul caruia ditamai demnitarul ii urase "noapte buna", la capatul unei seri de neuitat. Am atipit brusc in ciorovaiala produsa de cristoii si cetepistii necredinciosi si carcotasi, loviti de ura naprasnica a oranjului sef pe motiv de nesupunere si de razmerita mediatica impotriva puterii. M-am trezit speriat, lac de sudoare. Visasem ca trecusera cei cincizeci de ani porunciti de dl Traian Basescu si povestea auzita pe amurgite, in ziua de 6 iunie 2005, capata alt sens, alt continut. Un cosmar, adica!