Basquareball, o frumoasă nebunie a lui Virgil Stănescu

Virgil Stanescu este unul dintre nu­mele confiscate frumos de in­tam­plarile baschetului. Biografia sa de jucator este aproape completa si ii confirma corect statura. A adunat experiente profitabile in Romania si in America, in Rusia si in Germania, in Turcia si in Belgia. A mai jucat si prin Italia, iar acum, la 34 de ani, ar avea dreptul sa leneveasca egoist spre un final de cariera confortabil. Dar performanta si mediocritatea nu-si impart niciodata locuri comune. Virgil Stanescu continua sa se raporteze analitic la reusitele si nereusitele sale sportive, incercand sa corecteze in beneficiul altora, in beneficiul unor cariere neincepute sau abia banuite, restantele reprosabile din propria cariera. Materializarea acestei gene­roase intentii a capatat contur prin or­ganizarea unui camp in cadrul caruia, timp de o saptamana, aspirantii la o cariera sportiva au ocazia sa se fami­l­­­iarizeze cu lumea baschetului traind in imediata vecinatate a unor modele, altfel intangibile. "Basquareball" se afla deja la a patra editie si debuteaza astazi la Bucuresti.

Investitiile, materiale si de suflet, presupuse de organizarea Basquareball au justificare simpla in opinia lui Virgil Stanescu si a prietenilor care-i sunt alaturi. Virgil spune ca aceasta nu este decat confirmarea faptului ca ei au inteles comportamentul care defineste corect baschetul si ca, in consecinta, au obligatia de a da inapoi acestui sport imprumuturile contractate la debutul lor in cariera. Nici obiec­tivele pe care si le propune Virgil Stanescu si compania nu sunt strai­ne de amintirea debutului. An­tre­no­rii din baschet, oricat de iscusiti ar fi ei, au comunicare doar profesio­nala cu sportivul incepator. In cadrul unui camp, in schimb, dispare orice bariera a comunicarii. Mo­de­lele sunt pe teren si in acelasi joc cu as­pirantii. Sunt aproape, foarte aproape, ima­ginea si fapta lor in­lo­cuind predica uneori prea didactica. Fi­lozofia bas­chetului nu mai este doar prelegere care plictiseste de obicei copilaria. Devine un altceva pe care-l inveti practicand lejer, prie­te­nes­­te chiar. Dupa o saptamana petrecuta in camp copiii pot afla, fara su­pa­rare, in ce relatie se afla idealurile lor cu sansa reala a implinirii prin sport.

Basquareball este o nebunie frumoasa a lui Virgil Stanescu si a prietenilor sai. Este o initiativa care nu cheltuieste interese meschine, o initiativa care nu afiseaza de nici un fel arogante tembele. Dar discretia in care se consuma evenimentul nu dau­nea­za grav scopului propus. Dimpotriva! Confirma faptul ca cei care au ajuns la Basquareball nu sunt niste rataciti. Ei stiu de ce au plecat de acasa.