x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Berea si infractu’ ingrasa

0
11 Mar 2005 - 00:00

Un amic e slab ca dracu’. In urma cu un an era masiv, iar acum, dupa ce a dat jos patruzeci de kilograme, il sufla vantul.

Slabitul e si o chestiune de ambitie. Cei mai multi oameni nu se ingrasa, ci ajung pur si simplu la forma care le exprima mai bine firea, fondul. Are si natura ambitiile ei. Cand slabesc rapid acestia nu devin aerodinamici. Devin improprii, fata cu felul in care i-a sortit natura s-arate.

Nu toti slabii sunt si prezentabili. Adolescentul longilin, daca nu pune pe oase ceva substanta se transforma intr-un matur costeliv. Ca sa capeti alura de lord, pe care costumul englezesc vine ca turnat, nu-i obligatoriu sa faci foame. E destul sa te nasti englez si sa te imbraci la croitorii lorzilor.

Un american de o suta cincizeci de kile si-a luat lumea-n cap fiindca n-a mai suportat sa fie tratat ca un grasan care n-are voie sa ia nimic in tragic. Cazul lui era cazul unui dolofan neguros si meditativ. Corpolentii sunt in sine o concluzie de viata. Existand o filozofie a mancatului, e normal sa existe si filozofi ai osanzei. Numai ca americanul era gras cum s-ar spune doar pe dinafara. La fel cum unii au tot ce trebuie ca barbati, dar se socotesc femei, omul a fugit de acasa ca sa slabeasca, departe, in bejenie, fara sa dea socoteala nimanui pentru cele doar cincizeci de kile, pe care i le cerea insistent psihicul sau chinuit de sfrijit gras. Cand s-a intors acasa, americanul n-a mai fost recunoscut de nimeni si abia acum s-a declansat drama. Nu reusea sa-si convinga nici parintii ca era tot el. De fapt, nici nu mai era el, cum nu mai e el nici barbatul care-si schimba sexul si e ea.

Prin urmare, aici e problema, la oamenii care l-au stiut pe omul concret si-l au dintr-odata in fata pe cel abstract.

Performerii vor sa fie aplaudati. Cand stiu ca performanta uimeste, mai mult decat entuziasmeaza, se simt datori cu explicatii. Amicul mi-a explicat ce iute slabesti cu morcovi si sufleuri de legume.

L-am privit aprobator, insa in gandul meu i-am zis: "Ia sa scrii tu zilnic cate o povestire, un pamflet sau un comentariu cincisprezece ani la rand si sa te vad cum reusesti fara carne". M-am mai gandit cum ar reactiona cititorii de romane daca pe prima pagina autorul i-ar avertiza ca volumul "de dragoste" pe care-l tin in mana a fost conceput, simtit si scris pe baza de laptuci, pastarnac si piept de pui fiert.

Poezii, da, poti sa scrii si cu apa. Sau cu votci, tuici sau whisky, intrucat tot niste apa sunt. Suna absurd, insa distanta de la votca la telina nici nu se pune, in raport cu distanta de la telina la fleica. Un editorial, doua, in care sa ataci guvernul pot fi scrise si nemancat. Foamea si guvernarea te fac la fel de rau. Dar ca sa sprijini opozitia fie si saptamanal cu un text convingator, nu e posibil decat daca te pui cu burta pe proteine. La televiziune, treburile sunt si mai clare. Televiziunea te usuca. Se vede pe fata ta daca vii la talk- show dupa o supa deasa de albituri sau dupa un senvis frugal cu somon. Prezentatorii suportabili se hranesc bine. Unul pamantiu trebuie imbalsamat, nu machiat.

Amicul care s-a pus ca femeile pe slabit, ca sa mai fie odata tanar si subtirel, mi-a reamintit de discutia dintre doi muncitori cam afumati. Asculta la mine - ii zicea unul din cheflii colegului - ca stiu ce spun: berea si infractu’ ingrasa!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de