Bine in medie, rau in Romania

"Nu-i de mirare ca economia merge rau, ci ca inca mai merge."

Cresterea economica s-a dezumflat. Au pleostit-o ploaia si inundatiile. Unii comentatori observa ca economia nu mai duduie, din moment ce PIB se majorase cu 5,9% dupa primele trei luni din 2005, iar dupa sase, cresterea s-a redus la 4,9%. Altii spun, pe un ton mai sobru, ca fara o contributie a agriculturii la fel de importanta ca-n 2004 si fara fonduri alocate infrastructurii, nu putem spera la mai mult de 4%-5% in tot anul 2005. Noi am facut media: 4%-5% anul asta, cu 8,3% anul trecut, impartit la doi, da 6%-6,5%, cat isi propusesera in necunostinta de cauza actualii guvernanti. Vedeti acum de ce se plangea guvernatorul Isarescu? "Noroc ca nu sunt alegeri decat o data la patru ani. Capacitatea echilibrului economic de a absorbi cresteri salariale e limitata...", zicea el toamna trecuta.

In fine, se stie vechea disputa dintre PSD si Alianta. Coalitia zice ca a primit niste cheltuieli-report cu titlu de "greaua mostenire", in timp ce social-democratii dau vina pe cota unica. Putem totusi observa ca in fiecare mandat PSD gasim - din exterior ori din interior - o datorie care creste. PSD poate fi suspectat ca si-a hranit aviditatea din reducerea puterii de cumparare a populatiei si ca a atenuat "gaura" din nivelul de trai cu bani de imprumut. Cand viitorul devine prezent, cand datoriile ajung la scadenta, sunt altii la guvernare care sa faca curatenie. Dar n-am vrea sa intervenim intr-o disputa politica, mai bine il ascultam in continuare pe Isarescu. Intrebat in primavara lui 2004 ce e mai bine pentru Romania, daca sa se opteze pentru sacrificarea tintei de inflatie ori a cresterii economice, el a raspuns: "As opta categoric pentru tinta de inflatie". De ce? Fiindca "sacrificarea partiala a cresterii economice ar consolida-o pe cea de lunga durata, de care Romania are nevoie ani buni de acum incolo, pentru recuperarea decalajelor". Pana la urma s-a intamplat exact pe dos. Supraperformanta de 8,3% - crestere economica nu s-a obtinut printr-o dezvoltare durabila, care sa aiba drept scop crearea de locuri de munca. (Daca 2004 a excelat prin ceva, acest lucru a fost migratia la munca in strainatate). Iar in ceea ce priveste subperformanta de la nivelul inflatiei, doar o mica parte a efectelor s-a simtit anul trecut. Restul tensiunilor au fost aruncate in 2005. De asta s-a intrerupt trendul de dezinflatie si de asta s-a incercat din nou reluarea lui cu ajutorul deficitului extern, care nu este altceva decat o forma amanata de inflatie.

Asadar, ne putem preface ca ne ia prin surprindere ceea ce se intampla. Ca nimeni n-avea cum sa anticipeze. Fiindca nu te poti pune cu blestemul. Din pacate insa, economiei i s-a pus si in trecut acelasi diagnostic: "Cresterea economica a fost costisitoare si sub standardele calitative necesare. Pretul ei a fost, in plan extern, majorarea importurilor, stagnarea exporturilor, agravarea dezechilibrelor externe pana spre punctul pierderii credibilitatii in politicile macroeconomice. Pe plan intern s-a accentuat mai ales deficitul cvasifiscal, iar inflatia s-a reinflamat. Mentinerea controlului asupra unui numar mare de preturi si amanarea reformelor structurale au distorsionat functionarea pietelor, concurenta, competitivitatea, amplificand formele reprimate ale inflatiei viitoare". Citatul din raportul bancii centrale pe anul - atentie! - 1996 e parca decupat din ciclul "Romania forever". Inseamna ca si la noi se poate vorbi de cicluri economice, nu?

Se poate, numai ca ciclul nostru nu e compus din cele patru faze standard: inviorare, avant, crestere, recesiune. La noi nu sunt decat doi timpi: in primul se acumuleaza rezerve, in al doilea se risipesc. Ca in perioadele de zgarcenie sau de darnicie, tabela cu indicatori arata o faza de "boom" sau una de recesiune e mai putin important - artificiile monetar-fiscale pot plimba la nesfarsit carameaua dintr-o carie in alta. Nu mai avem deficit bugetar si inflatie ca-n anii ’90? Apar in loc deficite comerciale si cvasifiscale. E numai un joc la cacealma, fiindca o convertire a inflatiei, a somajului, a salariilor rupte de productivitate in importuri, in arierate, in credite, in dobanzi mai mici nu inseamna un plus de performanta.

Logica liniara - crestere economica, reducere de inflatie, marire de salarii si extensie de credit - n-a rezistat niciodata in Romania. Dupa o scurta perioada de imitare a modelului respectiv, economia incepe sa rasufle greu, dupa care au loc corectiile: fie nu se mai maresc salariile, fie este limitat creditul, fie se restrang importurile.

In primavara lui 2004, Mugur Isarescu mai zicea ca "dupa aceasta perioada de patru ani de crestere economica, cred ca se va repune pe tapet, pe de o parte, calitatea cresterii din punct de vedere sectorial, iar pe de alta parte, echilibrarea fortei de munca pe teritoriul tarii, fiind o cale importanta de a atenua polarizarea societatii". Din pacate, acum, in 2005, cu doi ani inainte de integrare, am ajuns iarasi in partea de ciclu cu salvarea de la dezastru. Iar cand ne vom dezmetici dupa salvare, vom vedea ca, dupa 15 ani de reanimari, ne-am dublat decalajele fata de restul Europei.