Birocraţia îngroapă România

În România abundă scrisul de mână şi ştampilele, cererile cu subsemnatul redactate olograf, la care se ataşează o copie după actul de identitate.

Economia, adică tranzacțiile și cooperarea între oameni, e imposibilă în absența unui grad minim de încredere între participanți. Fiecare își urmărește interesele, dar nu pornește de la ideea de a-și jefui partenerul de business. Relaxarea pe care ți-o dă încrederea îți permite să te concentrezi pe activitățile pe care le prestezi și nu pe a te feri de potențialele tentative de înșelătorie.

Nu înseamnă că-s inutile contractele scrise. Deși între gentlemeni cuvântul dat și strângerea de mână sunt suficiente, este la fel de adevărat că în ziua de azi, au loc tranzacții extrem de complexe şi un contract scris e un suport pentru memorie.

Sau așa ar trebui să fie. Pentru că, de fapt, trăim într-o lume a neîncrederii, în care totul trebuie să fie reglementat și în care birocrația s-a intromis în cooperarea interumană. Inflația legislativă generată de stat s-a translatat și în proliferarea monstruoasă a birocrației privat-corporatiste. Încrederea a dispărut, ca și prezumția de bună-credință, orice partener e privit ca un potențial infractor.

Tocmai de aceea pentru orice ți se cer munți de hârtii, ștampile și parafe. Pentru a-ți deschide un cont la o bancă ești nevoit să semnezi de mână zeci de pagini. Fără a mai aduce în discuţie efortul birocratic presupus de înființarea sau închiderea unei firme. Iar cei care profită sunt "sacerdoții" licențiați de stat să "binecuvânteze" tranzacțiile din economie: notari, avocați, consultanți fiscali etc. 

Toate acestea sunt semne că societatea, de facto, a regresat. Și nu vorbim aici de evoluții tehnologice, ci morale. Încrederea dintre oameni a dispărut pentru că s-a vrut să se acrediteze ideea că, fără stat și agenții săi, homo homini lupus.