Blestemul schimbarii

S-au scurs, iata, circa patru luni de la "tsunami-ul" portocaliu si miroase inca a provizorat, a improvizatie si-a compromis, senzatie accentuata si de amenintarea cu alegeri anticipate pe care presedintele Basescu ne-o azvarle in urechi cu ghidusa tenacitate. Si ce-a zis Preaimplicatul, a si facut. Dimineata, rasfoind presa scrisa, iti sar in ochi titluri de-o schioapa: "Dinozaurii de la ambasade vor fi chemati la vatra", "Buldozerul Blaga continua ofensiva impotriva sefilor de IPJ" etc. E o fierbere in institutiile publice, o vanzoleala functionareasca de-ti vine sa lasi balta toate socotelile. Un sentiment de zadarnicie, istovitor si ranced te seaca la suflet, convins ca nimic nu se cladeste trainic. Spre seara, buletinele de stiri anunta, cu orgasmatica satisfactie, decapitarile de peste zi, pentru ca apoi analistii simbriasi sa se stranga pe micul ecran precum cioclii si sa lamureasca prostimea, s-o desluseasca savant si sa dea astfel un sens patriotic, o ratiune inalta, de stat, masurilor respective. Prestigiul profesional, cariera onorabila, senectutea inteleapta nu conteaza defel. Importante sunt insa carnetul de partid si simpatiile politice, cumetriile si amantlacurile.

Aidoma unei fatalitati lesioase, la fiecare patrar electoral, filmul stanjenitor al rotatiei cadrelor se repeta natang. Mutarile nu au substanta, ci sclipici demagogic, iar in rolurile principale se produc efemer, cu forte renascute, aceleasi personaje, pentru care epitetele sunt demult expirate. In mereu noile distributii se gasesc si figuranti, insipizi si stupizi, impinsi in fata de aceiasi "scenaristi" si "regizori" ascunsi in spatele cortinei, unde-si freaca palmele cu "pohta". Sunt acolo dintotdeauna si pun la cale viitorul nostru, unul pe care il cunoastem deja, deoarece seamana leit cu prezentul si cu trecutul. Ce revoltatoare lipsa de fantezie in jocul acesta al supravietuirii pitice! Pana si comisarii, sositi cu ordine precise si ferme, de la Moscova sau de la Bruxelles, au ceva comun, desi ultimii se caznesc sa para altcumva, mai democrati si mai umani decat trimisii lui Stalin.

In saptamanile din urma s-au consumat cu nemiluita demisii, demiteri, concedieri, cercetari si arestari, s-au compus ample "armaghedoane" si informari, toate sub acoperirea slinoasa a anonimatului. Curajul si-a pierdut definitiv identitatea si cand se infatiseaza are chipul secaturilor, care, ieri, nici macar nu indrazneau sa stranute in preajma stapanilor descaunati azi. Niste lichele vandute pe vecie, seduse, in oportunismul lor endemic, de filozofia iederii: "Numai tarandu-te, te poti inalta", vorba lui Blaga. Si nemernicii se catara, lasi si sulfurosi, nocivi si sinistri. Cutare ministru, desigur pesedist, nu stiu ce afaceri necurate a "diluit", de-l hingheresc acum organele de control, pornite sa-i umfle nota de plata, dupa ce-au intors armele mai dihai ca armata romana in "razbelele" mondiale. Altul, deloc prudent, si-a "tras" ditamai viloaia din pensia socrilor, doi batrani economi si tare iubitori de ginere, cum ii arata faptele. Cativa chestori, pana alaltaieri spaima interlopilor - cel putin asa se impaunau la bilanturile anuale - s-au imbolnavit subit si, sarmanii, asteapta tremurand nu doar decretul prezidential de trecere in rezerva, ci si lista cu medicamentele compensate. Altii, la fel de temuti deunazi, s-au pensionat prematur si se pregatesc sa-si albeasca banii si conturile. Putini, ce-i drept, se plang ministrului, dintr-o data, c-au obosit, desi nimic nu prevestea ciudata si imprevizibila sleire de energie, ba, dimpotriva. In curand vom afla ca falnicii sefi de inspectorate judetene de politie au fost o liota de ramoliti caraghiosi sau de ipohondri devitaminizati, cu toate ca puterea are grija sa insinueze perfid ca in spatele fiecarei "abdicari" stau pitite, de fapt, ilegalitati cu toptanua. Si, ici-colo, prin ziarele "independente", apar materiale cu aventurile infractionale ale fostilor, ca nu cumva proscrisii sa uite indemnul ancestral: "Ciocu; mic!".

Retraim iarasi campania de demisii si pensionari, de delatiuni armaghedonice, ca si in 1996, ca si in 2000, iar molima, parelnic fara sfarsit, nu deranjeaza pe careva. Ghilotina politica, colorata momentan in oranjul basescian, secera necrutator grumajii granzilor pesedisti, in chiotele multimii razbunatoare. "Da-i in ma-sa, c-au furat destul, sa vina si altii!", auzi pretutindeni in tara asta nefericita si canonita. O tara in care se distruge enorm si se construieste infim (era sa scriu "infirm", inspirat de recenta vanghelizare a limbii romane!), de parca prapadul lumii, o "lume de amurg si viermi", pluteste in aerul imbacsit. Predecesorii sunt vinovati de infamii si grozavii nemaiintalnite: secatuirea bugetului statului, masluirea licitatiilor, emiterea ordonantelor la comanda trandafirie si cate altele. Adevarate batalioane penitenciare de demnitari si functionari corupti, napustiti intr-un desant al pradaciunii nationale, nu alta, daca e sa-i luam in seama pe gazetarii bastinasi! "Furtul este un viciu national. (...) In aceste caiete intime, adaug: furtul este o voluptate nationala. (...) Tristetea morala a furtului in Romania? Se fura de la mancare in internatul scolar, in cazarma, in puscarie, adica de la copii, soldati si detinuti, trei categorii umane care nu se pot apara. (...) Stanga si dreapta s-au unit intr-o dulce unanimitate, pe platforma scabroasa a furtului, a viciului si a voluptatii nationale", scrie Petre Pandrea in "Turnul de ivoriu". Citesc cu strangere de inima cuvintele grele ale inaintasului meu in ale avocaturii si as vrea sa nu-i dau dreptate, iluzionandu-ma ca rabufnirea lui e o exagerare, ca nu suntem chiar o adunatura de "lichele si curve". Dar realitatea fotografiata de presa neaosa ma contrazice, ma zavoraste intr-o "tara penala", si de aceea visez un transfer de putere necontondent si neincrancenat, placid si elegant, presarat cu multumiri si urari de bine. O continuitate in schimbare, nu un desfrau al schimbarii. Refuz sa cred ca ministerele, agentiile, prefecturile, tribunalele, parchetele, politiile, ambasadele si serviciile secrete au fost conduse invariabil de netrebnici sau infractori, cum s-au straduit castigatorii electorali sa ne asigure de fiecare data, prin intermediul mass-media, in stradania disperata de a-si ascunde propriile esecuri.

Si-asa, traind implacabil povara neghioabei repetabilitati, posibilitatea ca "reformatorii" din Alianta sa fie catalogati ca escroci si infractori la terminarea mandatului este, ce cumplit blestem!, sigura. Cine se incumeta sa rupa blestemul, aducator de inapoiere si vrajba, de saracie si canibalism politic?