Guvernatorul Isarescu i-a lasat probabil uimiti pe unii cand a anuntat ca Romania n-ar mai trebui sa incheie un nou acord cu FMI. Uimire, desigur legata de faptul ca dl Isarescu a fost un partizan declarat al acordurilor cu FMI, unul care, de la tribuna de care beneficiaza, s-a straduit sa gaseasca virtuti acestora, chiar daca nu existau sau atatia nu le vedeau, si, nu in ultimul rand, un promotor al respectivelor acorduri dintr-un motiv foarte prozaic: institutia pe care o conduce si parohia ei (sistemul bancar) constituie, in insasi filozofia FMI, ceea ce ar fi de protejat chiar daca omori economia, mediul de afaceri, oamenii. Paroxismul a fost atins cu acordul incheiat cu FMI, care a stabilit, fara nuantari, socializarea ravagiilor facute de creditele bancare fara acoperire economica pe seama salariatilor, pensionarilor, contribuabililor si a caderii economiei!
De ce n-ar mai vrea dl Isarescu un nou acord cu FMI?! Sa fie vorba cumva de raul facut economiei de aceste acorduri, chiar daca constatat post-factum, desi se vede cu ochiul liber?! Sau de inchiderea oricarei perspective de dezvoltare pentru tara in caz ca aceasta ramane la mana programelor FMI?! Doamne pazeste! Valul misterului cade cand dl Isarescu isi spune motivele. Pur si simplu este vorba despre ceea ce este prezentat drept o cerinta ca Romania sa-si asigure nevoile de finantare direct de pe piete!
Mai sa fie! A nu mai apela la FMI si a fi in stare sa infrunti direct pietele private inseamna, in principiu, doua lucruri: sa te imprumuti pentru acoperirea nevoilor de finantare la costuri de doua-trei ori mai mari si, oarecum in contrapartida, sa poti face in economie ceea ce crezi de cuviinta, nu ce iti dicteaza FMI.
Sa nu stie dl Isarescu ca, in cazul Romaniei, este vorba dintre aceste doua lucruri doar de o finantare mai costisitoare, caci, dupa incheierea acordului cu FMI in vigoare, spatiul de manevra al Romaniei in plan economic oricum se inchide?! Prin acest acord, FMI da lovitura finala: desfiinteaza pur si simplu economia romaneasca si desavarseste controlul capitalului strain asupra tuturor sectoarelor performante si nodurilor strategice prin fortarea transferului catre acesta a ultimelor redute ale statului roman (ramasitele distributiilor de energie, filonul rentabil din filiera minerit/ termocentrale, caile ferate, productia hidro, posta, sistemul de sanatate). Oare chiar nu-si da seama dl Isarescu ca, in conditiile de dupa actualul acord cu FMI, Romania insasi ca tara nu va mai exista efectiv, ca devine total neimportant (chiar indiferent) daca acest ceva (care se numeste inca Romania, dar tinde sa devina doar un simplu teritoriu) va mai avea sau nu acord cu FMI si ca, in asemenea imprejurari, din absenta unui acord cu Fondul, va ramane doar scumpirea si mai dramatica a finantarii?!
Tare imi e teama ca dorinta exprimata public de dl Isarescu da de fapt curs unei "recomandari" venite chiar de la FMI, ce face parte din scenariul pe care acesta l-a intocmit pentru Romania. Prefata o constituie chiar acordul in vigoare, asa-zis preventiv: FMI nu mai da bani, ci doar pune conditii, cu vehicularea balivernei ca programul derulat pentru Romania ar fi ajutat-o sa nu mai apeleze la FMI, cand de fapt aceasta este obligata sa recurga la finantarea mult mai scumpa de pe pietele financiare (adica de la banci si alti investitori privati).
De altfel, dupa incheierea acestui acord, FMI nici nu mai are ce cauta in Romania, pentru ca va fi distrus tot in aceasta tara si nu va mai avea ce sa ceara statului roman. Cel mult sa-si puna pistolul la tampla! Vrea insa sa se asigure din timp ca oamenii de aici (salariati, pensionari, contribuabili) vor ramane inlantuiti la remorca bancilor straine si altor imprumutatori privati straini, al caror agent de vanzari a ajuns aceasta institutie numita pompos si inexact Fondul Monetar International.